Poezii despre eternitate. din, pagina 22
Metanoia unui cititor
se întâmplă, câteodată,
să întâlnești (o) întâlnești
Poezia în ochii altuia
senin(ă)(mai) decât o știi
Încă o lacrimă
N-ai putut să crezi (poate) ai știut
(o) fiorul care străbate (ne)
pentru a putea să-I cântăm
să-I plângem pentru a însenina
pasul etern curgător prin pasul
(nostru) pieritor
un fel de arena poezie
un fel de aula lacrimă
un fel de aici eternitate
dar micul nor ce plouă (eu&tu)
va trebui să lase lumina din cer
sărmanilor cu #rigla și #radiera
Ori altfel a vrea poezie nu se poate
Bucură-te de acest fior!
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejde
Cum poți trăi c-un suflet făcut cioburi?
Mai poți iubi c-o inimă zdrobită?
Scânteia din ochi scursă-n mii de lacrimi,
Iubirea ciuruită ca o sită...
Ce mai aștepți de la o lume sumbră,
Cu toate valorile răsturnate?
Reverberată-n minciuni și ambiții,
Pierzându-și propria identitate?
Există viață când moare iubirea?
Există vise când speranța-i oarbă?
Suntem damnați pentru eternitate:
Pământu-abia așteaptă să ne soarbă!
Noi, totuși, din iubire ne-am născut,
Spre-a o păstra, ca cel mai de preț dar;
Ingrați, i-am stins flacăra-i plăpândă,
Să vrem s-o reaprindem, e-n zadar!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografică
Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
și-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranță-n armonia captivă-ntr-un muzeu.
Sunt picătura nopții ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text și nume,
pietriș adus de apa ce printre cetini piere.
Sunt calea ce așteaptă spre asfințit răspunsul,
când mi se pregătește casa-n pustietate,
adun în vers destinul și-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Monolog abstract
între mine și vioară este numai un arcuș
mângâie strunele, naște o rapsodie
dau la o parte al tristeții frecuș
și mi se face tare dor de-o comedie.
între mine și ține e un poem minunat
ca o scară care se urcă la stele
când îl citesc mă simt îmbunat
și timpului îi iert părțile rele.
între mine și soare sunt câțiva nori
prevestesc o ploaie cu ropot de cleștar
să spele păcate, să curețe fiori
emoții rubinii s-atârne pe cântar.
către eternitate mai fac câțiva pași
fumez pipa păcii cu străvechi apași.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâierea miresmei de tei
Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.
Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de pași.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriași.
Întunericul orb ne ține de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceața face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.
Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Eu cred în iubire
Și viața, și iubirea
sunt urzite dintru începuturi.
Întregul Univers ființează în ele;
în mecanismul lui repetitiv,
și una, și cealaltă
se reinventează continuu.
În oglinda lor plină de ispite,
noi ne reflectăm în moduri diferite
și sălășluim așa cum
provocărilor iubirii ne robim.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea din ocean
La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Și mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubește mă așa cum poți ca într-o vară sau primăvară
Și nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubește-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubește-mă cum numai tu o șiti a face
Iubește-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta
Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
străjeri la margine de drum.
Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă urmăresc urmele tale.
Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac, ce azi răzbate,
prin goana clipelor amare
sculptate în eternitate.
Iubirea ta mă înconjoară
și spulber-amintiri tăcute
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri rele, nevăzute.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecu precum umbra
Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n șoapte
Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.
In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta șoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate
In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiș de recompensare
Celui ce copertă-și are
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău frumos și-un curcubeu
Un dor cumplit m-a-nvăluit iubire,
Un dor ce nu știu dacă are sfârșit,
Silueta-ți văd, o umbră în privire,
Timpul trece, eu, tot singur sunt ursit.
Ieri am desenat pe nori un soare,
Chipul tău frumos și-un curcubeu,
Să dea zilelor mele puțină culoare,
Și lumină blândă sufletului meu.
Ieri te-am desenat pe florile de tei
Să îți simt din nou parfumul dulce,
Te-am mai desenat pe stelele scântei,
Și pe aplecata frunză de la salce.
Azi pe unde trec, te văd și simt un gol,
Și nu am cum să te mai strâng la piept,
Din viața mea acum trece alt capitol,
Și-o eternitate de-ar fi eu te aștept.
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!