GRI

O noapte

Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o ţigară şi o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat şi scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanţe în asfinţit.
Unde şi eu şi tu formăm un NOI,
Înecaţi într-o iubire de absint,
Îmbrăţişaţi şi goi în doi
Să râdem de aceste zile ştirbe
Şi la final sfârşita-vom
Ca vechi piraţi din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te duc şi mi te las

Şi mă frig şi mi te ard
Clipe gri uitate-n card,
Tatuând adânc pe trup
Amintiri, ce se tot rup.

Şi mă urc şi mi te sui
Unde dragostea o pui,
Pe o rază ce-a picat,
Inocentă-nspre păcat.

Şi mă cer şi mi te vor
Trei ispite... în pridvor,
Fară de resentimente,
Proaspete şi insistente.

Şi mă rog şi mi te am
Floare roşie la geam,
Vis nebun în aşternut,
Viitor, prezent, trecut.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada

dormeau apusuri
galbene portocalii
pe cerul plin de stele gri,
un vuiet slab cu mugurii de vânt
îmi aduceau o noapte, neagră pe pământ
un felinar lucea precum un sfânt
la poarta casei tale
şi câinii îmi lătrau în gând,
precum o simfonie de demult.
ieşi iară tu, frumoasă fată
să îmi deschizi această poartă,
căci frigul ce îl simt în oase
s-a întrupat precum o oaste
între pereţii albi, lăptoşi,
de mucegai şi pete roşi.

poezie de Lucian Preda (6 februarie 2014)
Adăugat de Lucian Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Deluje"

Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început...
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal-
Coboară, toarnă, şi ne spală, într-un neprevăzut!!!
Asfalt, pământ emană... un abur de furnal.

Stau mut de încântare, ca la un cal în tropot.
Picuri imenşi, se sparg, în extazic de masaj.
Ador, ce cântec dulce se înalţă lin, din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră... visez pelerinaj.

Maşinile stropesc şi fâşie a petarde,
Exploziile curg şi se propagă în tunet,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet;
Spectacolu-i complet, în apă totul arde...

Plec din oraşul tern şi cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în jeepuri negre şi cu clădiri pompoase.
Mă duc la ţară; în câmp, natura nu se-ascunde...
E valuri grâul verde, se întorc ţărani, cu coase.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt perfect de acord cu nimicul

este o întrepătrundere
la subsolul ideii
acolo unde greutatea sinelui se dublează
vântul se împotmoleşte
în lutul fragil al timpului
trăim ascunşi în noi
biciuiţi ore în şir
de acelaşi cadru metalic
al neînţelegerii

de unde venim
venim dintr-o obsesie palidă
sau dintr-un gri al umbrelor alungite
până la urmă
este o înjunghiere a fantasticului
ca o gură de aer zimţată
inspirăm
expirăm
şi totul devine
cenuşă purtată în cele patru zări

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de iubire

Deasupra lumii-întinse mareea pulsa necontenit:
S-a-întâmplat anul trecut, mi-aduc aminte,-n iunie, când
Ne gândeam că impulsul şi chemarea din pieptul îndrăgostit
Sunt veşnice şi bat cum bate marea-n ţărmuri, nesecând.

Aceiaşi peştişori acum înoată-n al undelor pastel,
Iar pe plaja udă, gri, luna-şi spulberă razele la fel;
Dar el mai e cu mine sau eu mai sunt cu el
Cât vânt peste mâna mea se scurge uşurel.

poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflux

Când nu-ţi mai văd deloc faţa
Şi trece încă-o lungă zi de vară,
Vechea, neodihnita, sălbatica-mi tristeţe
Din culcuş se furişează-afară.

Ziua mi-i stearpa şi-întreruptă
Lipsită de cântece şi de culoare,
Asemeni unei faleze gri unde vântul
Geme din zori până-n amurg fără-încetare.

Pe plaja pustie la ora de reflux,
Dezvăluind stânci şi răni ca ale mele,
Revino cântând, iubite, cum face marea
Sub lumina unui cer de stele.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zborul păsării

Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Poete, fă-i un loc Horaţiului,
Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case şi cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine
Te caută, beţivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ.

Cristina Nemerovschi în Sânge satanic (2010)
Adăugat de deliutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandon cercurilor şi vasului gri

să ne-ncercuim; eu mi-am salvat patimile cu mâinile tale,
demult ajungându-le şi, modelate astfel, le las să ne fie alt început.
îţi mai pot radia undelor, fără derivă, încât să nu ne mai lipsim
mai mult ca ieri; e o esenţă ce-am prins-o, totuşi, pentru totdeauna
lipită de urmele noastre şi mă gândeam să-mi închid cercurile numai cu ea;
tocmai de aceea, ajută-mi să-ţi ştiu a-ţi scădea uitarea
şi neştiutele limbi pentru minte şi inimă, chiar şi-ale noastre,
vibrându-ne, cascadă unu-ntr-altul: un singur cerc cuvântător
şi mai sus de toate trupurile trăite.
doar noi l-am găsit, cum sferă-n propriul ceas ne lunecă intens
întâiul instinct de pe trepte, chei, vase şi drumuri aflate în popas
şi întinzându-l, unul spre altul, ne-am povestit împânzirea gustului,
furtul evidenţei şi orice bunătăţi risipitoare ale sângelui.
cu toate acestea, în adulmecările ce-o să-ţi vină îndrăgostirii femeilor
de orice atingere carnală din privire, un vas gri stelar aminteşte-ţi,
aşa cum ea îţi lunecă pe mâini, încât şi noi să ne ajungem.
peste bordul acestui timp constant m-am prins chiar
să nu mă mai arunc şi valurile tale pământeşti să
ţină-n viaţă, întreagă, vasului nostru şi inimii tale
inima trupului meu de care, de tine-n abandon,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!