GRI

Adjudecat

Transformă clipa în amintire, căci altfel o vei pierde
Striga spre mine,

Sobri, pe jilţuri,
Stau ceilalţi,

"O transform eu în umbră!"
Strigă cel negru de el

"O transform eu în neclar!"
Strigă cel gri de tot şi de toţi,

O transform eu într-o uitare
Ce mi-o voi aminti
Strig eu,
Sunt amintirile mele,
Strig eu,

Tranform-o o dată,
Spuse fericirea

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiar...

... nedefinit,
alb scânteiază
roşu asfinţit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârşit în scrum...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chandler: Hei, o fată a venit la mine şi a spus "te vreau, Dennis" şi şi-a băgat limba în gura mea. Îmi place petrecerea asta.
Joey: Întrebare rapidă despre volei.
Chandler: Volei?
Joey: Da, am făcut un teren de volei în camera ta. Nu îţi plăcea foarte mult lampa aceea gri, nu?
Chandler: Joey, o femeie tocmai şi-a băgat limba în gura mea. Nici măcar nu te aud.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

va veni o zi în care
nicio rană nu mă doare
nici apus, nici răsărit
nici frumosu-ţi chip cernit

vântu-a spulberat petale
roşii sângerii în zare
cer spre mine s-a deschis
în culori de gri închis

voi pleca la închinare
simplu... cu o lumânare
pe-o eşarfă lunecând
aud îngerii cântând

timp va şterge-a mele urme
dar vor răsări în turme
fire verzi de iarbă crudă
când zăpezi vor vrea să curgă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fulgerul nu loveşte de două ori într-un loc
nici eu nu pot uita de doua ori pe acelasi uitat
de dimineata mi s-a aratat ecoul a ceva nerostit
si m-am temut ca aceste reguli simple
au fost in vreun fel nefiresc abolite
in departarea acesta din oameni
o sirena isi drege glasul
pentru alarmele viitoare
dar panica stiu se va preface-n liniste
şi la un balcon undeva
un om va lansa baloane cu heliu
porumbeii gri pe mai multe voci vor muri

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe sub pielea gri a indiferenţei
oraşului i-au crescut flori adânci galbene
sub unghia ruptă o bicicletă rulează
cercuri cu efect stroboscopic
se învârte peluza cu sori şi îngeri de vată
diademe de apă sărată stropi în încrustaţii fine
negre sunt toate rădăcinile ruinelor trecutului
în contrast cu lăstarii unui pom de sticlă
prin care se vede exuberanţa sevei
trecând prin toate nuanţele de ciment
o statuie vegetală o ciupercă cu buline de praf
într-o carte de botanică împietrită

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul - neant -...
Neant, viaţa toată!

Sângele-i roşu
Cum roşie-i zarea,
Albastru răsare uneori, cerul,
Gândul mai cheamă la el
depărtarea...
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a îmbrăcat,
Embrioni verzi
mai germinează pământul,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbesc lângă podul

mâncat de rugină întins
peste râul plin cu gunoaie
ascult cum scârţâie metalul
sub greutatea cherestelei
aruncată în dezordine în vagoanele
ce ţăcăne dement pe şinele
încălzite de soarele agăţat
cu disperare de cerul gri
stau cu zâmbetul tâmp
în iarba ce miroase a urină
înţepătoare de iapă-n călduri
ascult soneria telefonului mobil
la piciorul podului de metal
nu am curaj să răspund
mi-aş boţi surâsul din colţul gurii
fript de ţigara fumegătoare
cu miros de cărbune ars

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă risipesc ca o părere

Pe diguri pline cu păsări,
lângă un orizont de blândeţe
îţi spun simplu: iartă-mă...
Dar nu m-am priceput niciodată
să le vorbesc celor trişti,
nici măcar mie însămi.

M-am risipit ca o părere
lângă punţile gri ale cerului,
visând cu iasomia în somnul vegetal.
Iubirea e scara-n spirală
unde fragedul timp
se clatină-n neînţelesuri amare.

În nopţi de veghe, mi-am aşezat
sub pleoapa fierbinte a sufletului
doar monedele sângerânde
ale tăcerii.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ploii

Reumatice ramuri
Îşi tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze – sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc aşternutul de umbre
Ireal foşnitor.
De tunete dor şi gândurile
Şi uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometaţi de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-şi tăcerea.
Şi plouă... şi grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!