Poezii despre minciuna are picioare scurte, pagina 22
Parada muștelor
M-aș ofili în toate sertarele durerii
unde ard cromatic visele-n galbenul amar-mortal;
iar eu, literă fără casă
îmi beau crematoriul pe la marți și jumătate...
Mă tem de Septembrie
o doamnă trecută de vârstă a treia
mi-a zis mai de mult că m-am născut pentru a mă urî oamenii înalți...
Mă iubește furtuna manuscriselor roșii
atât de tare încât îmi pune arta la picioare,
dar Dumnezeu poate nu a vrut să mă iubească poemul...
A vrut să mor...
Să mor cu bricheta în mână, să nu-mi aprind aplauzele.
A vrut să fiu cenușă de poet acum două vieți,
Iar azi, uite-mă verighetă de damă...
Doar un cadavru de zăpadă
mai dă târcoale-n fantezii amnezice
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea mea e și a ta?
picioarele le am în noroi,
mi-e rece și mi-e ud și voi
îmi aruncați noroiul vostru,
m-ați confundat cu popa prostu*
sunt plin de stropii murdăriți
uscat sub lutul plin cu dinți,
mușcați din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund
nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer și e arid,
văd și tufișuri și au ghimpi,
pe cine strig și în ce timpi
când sub picioare simțeam stânci
ce mulți erau, veneau pe brânci,
mă agățau de pantaloni
și erau toți supușii clovni
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănușile acvatice
dacă ai o mare la picioare, de ce
umbli - pe ape - în mâini
iar căluții
minusculi de sare îți intră, atât
de ușor, printre solzii mănușilor?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viețuitoarele
decât scriu, mai mult beau
cuvintele pe care aș putea să
le folosesc împotriva
clătinării pe patru picioare - ca
oricare dintre viețuitoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurgul
nu spatele mă doare, doar
înălțarea frunzelor lui
deasupra cocoașei pe care
o port pe frânte fricoase foșnitoare picioare
în strălucirea amurgului
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi reci
Cânta o păsărică la vioară
Și, cum să spun? prea mult se agita
Crezând că sub picioare ar avea
O lume-ntreagă. Doar că ea... nu zboară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mincinoșilor
De când mă știu, dintotdeauna,
Disprețuiesc profund minciuna;
Mi-s martori mama, tata, moșii,
Disprețuiesc și mincinoșii.
E timpul mult prea prețios,
Să stau să-ascult un mincinos.
pamflet de George Budoi din Adevărul și Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete și satire (10 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puișorii
S-a făcut o casă într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grădină înflorată
Un coteț și o poiată
Toate așezate gospodărește
Unde și-un copac altfel crește!
Pentru că gospodarul bogătaș,
A lăsat viața de oraș
Pentru casa de la țară.
S-a mutat în primăvară
Să pună și o clocitoare
Pentru 50 de viețuitoare
Puiuți de rasă de găină
Ce iute mari o să devină.
Însă o cloșcă, moștenire,
Umbla prin ogradă în neștire
Făcând zarvă mare
Să nu o bage în mâncare
Bogătașul cu răbdare
A luat 10 ouă de la clocitoare
[...] Citește tot
fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XVII
Trib XVII - Ion Caraion
Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alții pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulțit ei nu s-au înmulțit
sau ei s-au înmulțit sau noi sau ei sau
și fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou copiii tot copii
seara și dimineața tot seară și dimineață
acum în loc de copaci și fiare, de-ntuneric și frică
erau copaci și fiare, întuneric și frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună
în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculță
Evă cu picioare goale,
Iarbă sub tălpile tale
Face-m-aș, cu firul moale
Să te mângâi pe la poale.
De mă plâng să nu m-asculți,
De mă frâng să nu te uiți
Cum te-ai mai uitat la mulți
Eva mea cu ochi desculți.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!