Poezii despre eternitate. din, pagina 21
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte
E vremea cireșelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem mușețel și albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele,
Din care să îți fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși,
Ca să ai din ce să faci gogoși.
Și de la zvârlugele alea de iele
Puțină pulbere dulce de stele...
Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgește cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Dos Passos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare din timp
M-am apucat să răsfoiesc timpul
cu aprobarea tacită a lui Chronos
aflat undeva în neant
îi simt privirea infinită
și aud cum întoarce secundele
una câte una
eu însă devin rebel
protestez împotrivă legilor
Zeului Chronos
mă opun să mai investesc în eternitate
și continui sa răsfoiesc paginile trecutului
oprindu-mă la capitolul copilărie
vârsta neprihănirii și a inocenței
nu se mai aud secundele...
doar zâmbete și chicotiri de copii
am redevenit pur inocent și sincer
[...] Citește tot
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.
Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba. Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara plecând
si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.
Octombrie urca din nou peste gradini
inaltele-i catarge cu vârfuri de platina
si toata iarna, apoi, corabia de lumina
Deasupra lumii uimite se clatina.
Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
Asa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog la oglindă
este încântătoare iubirea de viață
dulce și amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe față
ca niște crizanteme cu aura imaculată.
te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înțelepciunea divină mai departe.
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viața fără de moarte poți să ți-o asumi.
respectă-ți soarta iubește-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubind etern
Îți dau întâlnire în altă viață
Căci aceasta nu a reușit a ne-nțelege
Prea multe nopți fără de lună
Și zile fără de căldură
Când gustând din clipă aroma-i amară
Își pierduse orice urmă de eternitate
Iar eu cândva ți-am promis
Frânturi dintr-un etern vis.
În mine cutia Pandorei a rămas închisă
Și pe când lumea căuta speranță
Eu nu voiam să am niciuna
Să nu regret că am găsit-o și-am lăsat-o-n urmă
Din ea tot cei voi lua vei fi doar tu
Și câteva cuvinte ca atunci când te voi revedea
Să poți să-ți amintești că demult în altă viață
Ți-am promis un te iubesc.
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie negru
Căpitane, tu ești a noastră rază
Și de tine ne e foarte dor...
Domnul să te aibă-n pază,
În sufletele câinilor rămâi nemuritor.
Te purtăm în gând, nu uităm niciodată
Locul în care ți-ai dat ultima suflare
5 octombrie 2000, în această dată
Ai devenit Îngerul din "Ștefan cel Mare".
Un câine roșu și dincolo de moarte
Purtai mândru numărul 11 pe tricou.
Plecat prea timpuriu în Eternitate
Să fii în Cer acum al nostru-erou!
Echipa preferată de Sus îți veghezi,
La fiecare meci numele tău răsună.
Calea spre victorie ne-o luminezi,
Îți simțim prezența și-n tribună.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
Eternitatea ne-a găsit
Pe bancă pe amândoi
Iubirea nu ne-a părăsit
Acea statuie printre eroi
Si oboseala m-a cuprins
Sprijin capul usor răvășit
Vânjos tu esti acelasi ins
Acel caracter nestingerit
Avem timp dar n-avem glas
Si ochii ne privesc in gol
Am sta o vesnicie la taifas
Am bea cafea de-ar fi un hol
Voi ne-ați uitat dar vă iubim
Când treceți pe la noi veniti
Noi suntem goi dar tot trăim
Si fără suflete tot vă iubim
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi și mâine, mereu
prieteniile mi-au arătat cine sunt eu
un romantic incurabil și de neoprit
am să iubesc lumea azi și mâine, mereu
îi voi purta splendorile în infinit.
poezia îmi arată drumul spre eternitate
în momente de răscruce mi-a dat putere
cu aripile ei zbor azi spre libertate
și nu am în sânge teamă de cădere.
muzica este alintul care mi-l doresc
în miezul simfoniei simt că plutesc pe valuri
oriunde prin lume cu ea călătoresc
și-adesea se mulează punte între maluri.
sunt răsfățata timpului și vă iubesc
prieteni ce mă-nconjurati cu idealuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu muzei mele
De-ar fi să-ți fac altar, l-aș face din inima mea;
să fii din Soare și Pământ o parte,
din mireasma primăverii și ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.
De-ar fi să-ți fac un templu, l-aș face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purității,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veșnică Lumină a divinității.
De-ar fi să-ți scriu Poemul, l-aș scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiță divină,
ție să mănchin, și-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...
poezie de Ștefan Radu Mușat (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vis rotund
motto:
"noi suntem visătorii de vise
rătăcind pe malul singurătății
așezați lângă pârâuri secate
pierduți de lume și uitați de ea"
(Arthur O'Shaughnessy)
tu vii mereu să-mi amesteci culorile
pe pânza mare
imaculată
sunt spectatorul 1453
al propriei vieți
3
4
7 D
și ar trebui să ronțăi cuminte
popcorn
ca toți ceilalți imbecili
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz din manuscris (12 iulie 2010)
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!