Poezii despre copaci, pagina 2
Pentru... "Nucul oltenesc"
Avem și noi copaci în țară...
Cu drag și mândră îi privesc,
Dar dintre toți, al meu îmi pare
Că e doar "Nucul Oltenesc".
Pe fruntea asudată-a țării
Arbuști, copaci și flori, tot cresc,
Dar nicăieri nu e mai bine
Decât sub "Nucul Oltenesc".
Vezi, tot mai falnic mi se pare
De-o vreme "Nucul Oltenesc"
Și are mare căutare...
În el oltenii înfloresc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a stins
Crengi, pe copaci,
Urme de sânge...
Umbre pe poteci,
Viața-n inele de lemn
Se stinge...
Ard, discern cenușa gândurilor
Și e fum
Mai mergi, să ne-ngropăm
În scrum
Deși, se taie în ceață
Un ultim drum,
Vii să consumăm absenți
Al inimii parfum...
Cruci, pe mormânt,
Urme de plâns...
Umbre-n cuvânt
Iubirea-n inele de lemn
S-a stins.
Crengi, pe copaci
Umbre...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
RONDELUL SECURII
Lucește lama securii,
Copaci fără vină mor,
Zăcămintele pădurii
Sunt mutate pe ogor.
Nu rezist și dau frâu urii,
De pădure-mi va fi dor,
Lucește lama securii
Copaci fără vină mor.
Au pierdut simțul măsurii,
Să-i înfrunt aș fi dator,
Iertare îi cer naturii,
Mă simt coadă de topor,
Lucește lama securii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La popota cu frunze
Împart frunze...
Frunze de copaci uscate și verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alții...
Nu mă consider un bun
împărțitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
și amețesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
și apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi și uscate.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tăiat din viață
Am intins firul albastru între doi copaci
și i-am legat unul de altul
n-au spus nimic
se simțeau fericiți, clătinau din frunze
păsările făceau schimb de triluri
și de copaci.
Pe pământ umbrele se rotunjesc
cu margini schimbătoare,
subțiri.
Fug cu timpul tăiat din viață
și-l scap în amintiri,
diminețile îmi deschid luminoase cărări
dincolo de prefață.
Dacă scriu negru pe alb
fără hârtie,
nu mă lăsați să termin!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statul și zborul
Zburau cărțile și căscau copacii
frunzele la delfinariu defilau
aracii rezemați de păstăile sparte
mieunau
asemănător..
a semănătoare!
Ce mai la deal la vale
zburau cărțile și în urma lor semnele de carte
lătrau
și mă strângeau în brațe șorțurile mamei
aracii îmi citeau din ele
pietrele doamnei.
Copaci! Copaci! Veniți la mama!
Ce vă dă mama?
Și veneau.. veneau
Ce să ne dai!?
Dă-ne încoace și încolo
și stai și tu pe-o carte care zboară...
Numai să stai!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine se mai uită la ei
In vară și primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...
Acum, rămași chilugi
Ca niște bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieții
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...
La anul vor reînflori
Și păsările vor veni...
Dar la ai noștri bătrâni
Uscați de viață prin azil
Cine se va mai și gândi...
Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduți in vânt
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârste
Cercurile
La marginea pădurii
Așteptând să intre în copaci.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Venind de la Xiamen și privind marea albastră
Cățărat pe muntele Jueshi, cu fața spre răsărit,
Contemplu oceanul albastru, nemărginit.
Valurile dansează cu melodice mișcări;
Insule veghează-n freamătul undelor, sonor.
Copaci peste copaci cresc din stâncă-n stâncă;
Abundență de iarbă de aici până departe-n zări;
Peste creste vânturile toamnei oftează-încetișor;
Talazuri înalte se-avântă să doboare de pe cer, alb, un nor.
Ziua soarele, iar noaptea luna
Par să se nască din apa oceanului, adâncă.
Calea Lactee și un întreg cer de stele, zâmbitor,
Se scufundă-n mare, unde-adorm.
Sunt fericit că pot privi toate-acestea!
Fredonez acest poem și mă simt nemuritor.
poezie de Cao-Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plămânii tatălui meu
în plămânii tatălui meu creșteau holde
și copaci înfloriți în mijlocul lui noiembrie
căci respirația este cea mai simplă
probă posibilă
dacă spicele ar coace metafore și tata
ar tuși sânge și singurătate
aș ști că am respirat paisprezece ani degeaba
copacii înfloriți s-ar culca la pământ
iar fumul de țigară și rugăciunea n-ar avea glas
să-l mângâie și să-i hrănească spaima
toți suntem într-un vis ritualic
în care n-avem picioare și ne târâm
dar eu m-aș târî până în plămânii tatălui meu
unde cresc holde și copaci înfloriți în mijlocul lui
noiembrie
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!