Poezii despre copaci
Rezultate pentru copaci în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în așteptarea toamnei
Pălește frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Și nu mai sunt holde cu maci
Pe șesu-ntins și însorit.
Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Pălește frunza din copaci
Și câte una s-a sfrijit.
Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Țăranii noștri sunt săraci.
Pălește frunza din copaci
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci fără pădure
in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură ușă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenușa
doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul
nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă
si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine
[...] Citește tot
cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Copaci necunoscuți
Nici nu știu ce fel de copaci sunt
Dar înfloresc și cu mireasma-ncântă
Cum pot să se ridice din împietrit pământ
Când vântul și marea mereu îi înfruntă?
Că se ridică - aș mai putea-nțelege -
Dar florile minune de unde le luară?
E drept - pe țărm e primăvară-n lege,
Dar, totuși, treaba asta nu-i ușoară.
poezie celebră de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara copacilor
în țara aceea ascunsă
nu existau drumuri
existau doar copaci
de bună seamă
nu știau să vorbească
însă foșneau poetic
deasupra unor oameni
fără topoare
iar
oamenii
(înrădăcinându-se)
deveneau copaci
poezie de Cristian Lisandru din volumul de versuri Fulguiri (20 decembrie 2017)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi copaci, așa ca noi
Doi copaci, așa ca noi
Și-au împleticit în cer
Brațele cu muguri noi
Priponind flori în eter.
Zorii clipelor răstoarnă
În ochi roadă, stelele,
De le-om scutura în toamnă
Vom umple panerele.
Apoi înțelepți, înalți
Ne-om ascunde în zăpadă
Pe-un schelet de elefant
Adormit într-o livadă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Destin
E un zid intre noi,
sunt copaci pan la nori.
sunt carari ce nu duc
nicaieri.
Ne privim si nu stim
de suntem amandoi
sub cerul imbibat
de ploi.
Cautam in zadar
sa ne strangem de maini.
Rupem ramuri din gard
si strigam:
mai ramai!
Sunt copaci pan la nori,
ne despart si din nou,
ne privim si nu stim
de traim ori murim.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci de sentimente
Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe dușumeaua irișilor...
Crucea trupului a încărunțit.
Așteptare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioana Loredana
Numele tău face albă zăpada
numele tău crește-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci
Numele tău înflorește-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauți în inimă mormântul
Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârșit iarăși ia cuvântul
numele tău albă zăpadă
Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfuri de copaci
Măicuță, aceasta ți-e ultima toamnă
Și cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrânețea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...
La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?
Mi-e frică și sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Și tu la fel ca ei te duci și taci.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >