Poezii despre adrian erbiceanu, pagina 2
Ab Jove principium
Adam nu prea știa de unde vine
Treaz constatând că îi lipsește-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevastă
Contrabalans cu noime feminine.
Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu știu cine...
Și, exilat la Ponturi Euxine,
Ovidiu, pritocit de o năpastă...
Crestomații de nume și de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?
De unde vine-Adam nu prea știa
De-aceea, poate-ademenit de șoapte
Ne-ngână tainic: Que sera, sera!...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutesc...
Plutesc ca între două mări de apă:
Deasupra-mi cerul gol și legământul
De-a nu lăsa uitat așezământul
Schimbat pe-un vis ce dă ca să înceapă;
In jos, abia întrezărit, pământul,
Ca ochiul Biblic urmărind o sapă
Cu-acel ce singur îngrozit se-ngroapă
Fără să-și poata știi deznodământul.
Cu-atâtea amintiri desperecheate,
Dansând insidioase pe aripe,
Imi pare zborul o eternitate
Ce-ncepe-abia acum să se-n firipe,
Multiplicat prin sciziparitate,
Cu desecrarea fiecărei clipe.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta inserarii
Din adâncimi - pe ape dispersate
Ce-și cată vad să-ncalce alt hotar -
Călăuzit de simțul meu primar,
Sui treptele de vis îmburnițate.
La poarta înserării gândul bate.
Incertitudini -trepte de altar-
Grăbite se preling pe minutar:
Nimicnicie și... eternitate!
Așa adun, corvoadă la corvoadă,
Inscripții - tăinuind aspru consemn -
Vizibile, când n-aș vrea să se vadă.
Nu-i frică să mă-mpingă, nici îndemn;
Doar ghemul care singur se deznoadă,
Să-mi lase mie, și pe toate, semn!
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu vii acum
Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-și lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Scăldată-n unduiri de prospețime.
Trecea-i, pe-aripi vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite și sublime
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.
Pe căi de foc alunecai fluidă
- Ca pasu-ți moale pe un câmp virgin -
Atât de temătoare și candidă
Încât te-ncorporasem în destin.
Închis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu știam să te rețin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când știu să vin?
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Chemarea ta
Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.
Te joci cu vorba ca să mă escorte
Prin vreme, ca o masă piroforă,
Când ceasul bate ca să ies din horă
Și nu știi, a te-abține, ce efort e!
Stau prins ca-ntr-o capcană ilicită,
Gata să-i sparg ferestrele opace,
Când gestul tău mă prinde în ispită
Cu-aceeași abdicare zălogită
Ca dopamine paradiziace.
Ar trebui să plec și n-o pot face...
poezie de Adrian Erbiceanu din Confesiuni pentru două generații (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La casa mea
La casa mea neterminată,
Pe trepte-nguste de argilă,
Își plânge ploaia, înspicată,
Durerea strânsă pe șindrilă;
Se-nvăluie c-o mantă rece
Mimând că-i purtător de zestre
Același vânt ce se petrece
Hălăduind printre ferestre;
Teama precum un fir din caier
Mă-nvăluie înăbușită
Respir, dar parcă nu am aer,
Vecie-i fiece clipită.
Și cercuri-cercuri, în nuntire
Mă-nlănțuie în el năvodul
Întru vicleană amăgire
Se-nclină scara
cade podul
Încolăcit, drumeagul geme
Sub pași, în vreme să răzbată,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre silabe
Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Să am cu cine înnădi taifas
Când, pârjolit, îmi freamătă pământul
Să nu mă lase-a ști cât a rămas.
Din ușă-n ușă bat, printre destine,
Să-mi fac un drum, o Carte a citi...
Pe partea asta, știu!... Acolo, cine-i
Străluminând a margine de zi?...
Complice-mi sunt, cât mă îndeamnă șoapta
Descătușată, darnic, dintre foi.
Spre stânga m-oglindesc -mă văd din dreapta-
Și nu-nțeleg de când ajuns-am: Noi!
Silabele se-anină de cuvinte,
Ca strugurii de vrejul lor amar,
Prin Toamna ce se cerne înainte...
Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar?
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra ta
Sunt umbra ta... și te urmez de când
Lumina te-a scăldat întâia oară
Cu-aceeași certitudine precară,
De salt între "acum" și..."pe curând".
Sunt umbra ta și te urmez spre seară
Dar umbrele nasc umbre strecurând
Dorul prin dor... și ne topim arzând -
Îngemănate lumânări de ceară.
Sunt umbra ta și te urmez supus,
Cu fiecare răsărit de soare,
Până și-n golul umbrei interpus
Ca un sigiliu sec, de încifrare
A tainei tale care m-a sedus
Să-nșirui lumea: urme pe-o cărare...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ncearcă uite-așa
Mă-ncearcă, uite-așa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor.
Mă cere, uite-așa, o alternanță
minuterie pusă pe-un cârlig
o voce gravitând în rezonanță
când fără voie mă surprind că strig.
Mă poartă, uite-așa, o unduire
de aripi... presimțindu-le că-mi cresc
simptom acut de gravă cumpănire
între ce vreau și ce am să găsesc.
Mă prinde, uite-așa, "un nu știu cine",
și-"un nu știu ce" m-atrage spre-nserat,
dar glasul tău zvonește viu în mine
și iar mă-ntorc la poarta ta... și bat...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atatea...
Atâtea ape pier și nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare -
Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l
Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l,
Că mă descind când îl revăd tomnatic,
Atât de trist și-atât de singuratic;
Atâtea ceasuri bat stârnind minutul
Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul,
Incât mă leagă parcă un blestem
Să ies în noapte, veșnic să te chem.
Atâtea ape pier pe căi de ape...
Atâtea frunze cad tot mai aproape...
Atâtea ceasuri bat la căpătâi...
Doar tu rămâi ca-n clipa de întâi.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!