Poezii despre adrian erbiceanu
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru adrian erbiceanu în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Punct de fugă
Jos la răscruce, gata de ducă
Ce mă mai ține, mă tot hurducă.
Dorul atârnă frunză săracă,
Dragostea vine, dragostea pleacă
Prind, ca din palme, să se răsfire
Cioburi păstrate în amintire
Ca o minciună consolatoare,
Vremea mă ninge, clipa mă doare...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai cu mine...
hai cu mine
dincolo de starea-n care
păsări ciripi-(ri)-toare
plâng ca niște
orfeline
lasă-ți dorul
să turbeze
în uitarea fracturată
că de-atâta
dor de fată
nu mai știi
de ești cu mine
sau c-o ceapă
degerată
îți convine,
nu-ți convine,
hai
ku
mine.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și
În mine treaz mă-ntorc
tu crezi că dorm
tic-tacul
mă punctează uniform
C-un gând alt gând
îl vâmui
îl dezbrac
te uiți și crezi că dorm
și taci
și tac
Descing pe brațe rupte
de tripod
mirajul delicvenței
și-l înnod
Curg flăcări
peste gândul istovit
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca salcia
Prin sălcii vântul se frământă,
La nesfârșit fixându-și straiul,
Ca fata, ce de mijloc frântă,
Iși bate rufele cu maiul.
Deposedat, se-mpleticește
In propria-i intimitate,
Ca fata ce, livid, roșește,
C-o prinzi cu poale suflecate.
Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită
E fata, pân la brâu în apă,
Ce te atrage în ispită.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile
Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbăvire
Murim cu fiecare clipă
Din ziua-n care ne-am născut:
Ca dar gratificat, în pripă,
Pe un altar necunoscut.
Vibrăm, ca prinși de boli celeste,
Din creștet până la călcâi.
Și nu-nțelegem cât e peste
Zădărnicia cea dintâi.
Predestinați, purtăm mesaje
Închise într-un cod uman,
Edificând eșafodaje
Pe dangătul cotidian.
Și toate cu meșteșugire
De ornic vechi, nelegitim,
Ce bate clipa-n izbăvire.
Și izbăvirea-n țintirim.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca lacătul
Ca lacătul ce nu se mai descuie
când ai nevoie și-l înfrunți febril,
în brațe te strângeam ca pe-o statuie
care ardea în simțul meu tactil.
Atâtea ți-aș fi spus, dar ce cuvinte
puteam găsi nevrând să mă divulg
iscam tornade-n juru-mi, să ții minte,
din mreaja îndoielii să te smulg.
Și timpurile, ca-ntr-o odisee,
mi-au fluturat prin păr, m-au fulguit iar tu-mi ești vis întăinuit sub cheie.
Cum să te pierd acum când te-am găsit?!
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritm
Inima mă-ndeamnă: Spune-i!,
N-o lăsa, crepusculară,
Val spumat pe creasta dunei
Răzlețire solitară,
Umbră trasă prin lumină,
Cupă încă nebăută,
Pată fără vreo pricină,
Piatră arsă, iarbă mută...
Gândul, pod între zăvoare,
- Vâlvătaie pârguită -
Nu-și găsește dezlegare.
Agonie și... Ispită!
Dănțuie pe vârful strunei
Strigătul, cerșind răsplată;
Inima mă-ndeamnă: Spune-i!
Gândul tace: Niciodată!
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei să zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.
Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinși de-alergături pe-același crug,
Când circumscriși în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuți, pe rug.
Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-același inerent deziderat.
Si contorsionați de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veșnic paradox.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Pe malul unde dosnic zac,
Nu-i val să-ncumete a sparge
Tăcerea dominând catarge,
Semnul ascuns în zodiac.
Târât pe-o rână, și bătut,
Un gând se năruie spre altul:
Nisip mărunt tocând asfaltul
Adolescenței ce-a trecut.
Îngemănate-n colier,
Istorii - ape ce înnoadă,
Spasmotic, trepte de cascadă -
Pe trupuri se preling și pier.
Pe malul veșnic mistuit,
De-arsura golului ce-l sapă,
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit...
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >