Poezii despre citat joaca, pagina 19
Iarna melancolica
Cade cerul iarna-n fulgi,
Fulgi mari, veseli și cărunți,
Se așează peste văi,
Peste munți și ochii tăi.
Joaca am lăsat-o ieri,
Dar azi vreau ca pe troieni
Să așez zâmbetul larg,
Îngerași în nea să fac.
Iarna-i pentru fiecare
Vesel clinchet de petale,
Zbor pe deal, în prag verdeață,
Strălucire-n ochi și-n gheață.
Plec acum copilărie,
O să-mi fie dor și mie
De zăpada îngerească,
Las pe alții s-o iubească.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trairi contradictorii
In mine am doar sentimente desfigurate...
Iubirea o confund cu ura,
Frica de viata imi clantane gura,
Si ma hranesc cu trairi importate.
Nu mai stiu ce-i rau si ce e bine,
Nici ce e urat sau ce e frumos...
Intregu-mi suflet buruienos
Pluteste confuz printre identitati straine.
Mi-s sentimentele desfigurate
De-atatea trairi contradictorii...
In mine joaca doar actorii
Ce au roluri mici si neinsemnate.
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de Andra Mihaliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e ca un copil...
Roata vieții
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce își netezesc cărarea
spre destinații de ele știute.
Timpul e ca un copil
ce joacă șotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ți-au frăgezit în atatea nopți carnea...
Cum să nu îți iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe niște duminici
întârziate?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiat lux
Demiurgul, intr-un cadru sferic,
Tot eboșa un punct pe întuneric
Și se gândea, în sinea Sa, la un Pilat
Care va ridica, la cub, un Pi pătrat.
Sămânța cuvântului viu
Călătorea prin beznă și pustiu,
Lovită de dorința prinderii în vers,
La răsărit de univers.
Era și Timpul, și Sorocul
Ca Joe să sfințească locul
Și puse punctul pe abscisă,
Pentru-ntâlnirea... nedescrisă.
Dorința gândului de Zeu
S-a trasformat în Prometeu!
Din cer cădeau petale de lumină...
Și-abi-atunci a început joaca divină.
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între zid și vis
Între zid și vis, între vid și scris
Dorm îngerii după joacă oleacă,
Se luminează focul de propriul suflu,
Suntem un cuplu, clopot la același schit,
Iubirea, poți s-o închizi cu zece porți,
Ea trece dincolo și dincolo de dincolo,
Până când? Nu-nchide dragostea, nu poți,
Cum nu cuprinzi cu ochiul cerul, stelele puzderii,
Nu-nchide vocea Anei dincolo de zid.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit și bunicii.
Aici îmi trăiesc și părinții,
Aici mi-au dat lumina, zeii și sfinții.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă și fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toți nepoții,
Aici vor trăi și strănepoții.
Aici este locul celor plecați,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropați.
Aici ne hrănește și râul și ramul,
Aici a trăit, trăiește și va trăi, tot neamul.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate și teamă
Într- o lume plină de neguri și umbre
moartea se joacă de-a viața
și când totul se rupe din punctul nevralgic
cade în deșertăciune.
Soarta cred că și-a pierdut
sămânța în care se crede,
să mai răsară.
Singurătatea în care se ascunde teama
are trupul copt și pielea de lămâie,
fără multă așteptare
primăvara din mine nu mai înmugurește.
și eu
sunt izolat în lacrima unui sfânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chefliilor din bloc
Dansează lustra pe tavan,
În ritm de rock și de lambadă;
Pereții gata stau să cadă,
În vuiet grav de uragan.
Și-n tropote de cavalcadă,
Privesc uimit de pe divan,
Cum joacă lustra pe tavan,
În ritm de rock și de lambadă.
Și-așa, de-atâtea ori pe an,
Când sus la trei se strâng grămadă,
Și de prin bloc și de pe stradă,
Cheflii ce trag câte-un chiolhan,
De-mi sare lustra din tavan!
poezie de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privea
cu un surâs stânjenit în jur
oare dorea ca să-i iert măritișul?
mi-a spus că i-a spus
că am scris o carte
dar nu vorbea cu ochii
mișca numai buzele ei
frumoase și senzuale pe care-ți venea
să le duci acasă și să le săruți
o viață întreagă
m-a informat că nu apucase
să-mi citească cartea - ea nu citea romane -
era un fel de dezvinovățire
privea undeva departe de mine
am întâlnit-o din nou
și credeam că joacă pe ascuns
un rol important în viața mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când amintirile mă ard
Am stat cândva pe strada aceea,
La colț aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Și-aveam un vis de palmier!...
Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă-mbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă ca stindard,
Un șorț frumos de la bunică!
Și-aș vrea sălbatic și hoinar,
Să fiu sfioasă levănțică,
Acolo-n pumni de buzunar,
Pornit pe joacă, revanșard,
În curtea-aceea subțirică...
Când amintirile mă ard!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!