Poezii despre citat joaca, pagina 18
Autumnală
Plutește ceața peste munți
Și în visare te coboară,
Acoperă cu vălu-i frunți
Acum ca și odinioară.
Ascunde-n sipete de-argint
Zvâcnirile de vară toate
Văzduhul scaldă-n asfințit
Culori de toamnă patinate.
Și Doamne cât e de sublim
Ca bucuria să ne cheme
Și nesperat să-ntinerim
Ca aurite crizanteme!
Se joacă soarele pe munți
Alungă ceața vălurită,
Te-ndeamnă toamna să săruți
O crizantemă aiurită...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (6 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Rondelul florilor de tei
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă niște prichindei
Frumoși, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedeta
Sub fustă poartă două revolvere,
Pe-o mânecă, bine-ascuțit un șiș
Fiole cu otravă la revere
Și geanta îi e plină cu hașiș
La gât pe lănțișor, un glonț fetiș,
Bărbații-ar face tot ce li s-ar cere
Orice bravură sau aliș-veriș
Să pună mâna pe-o așa muiere
Între sâni sistemul de alarmă
Pentru situații de urgență,
În chiloți, permisul de port-armă
Și comutatorul de frecvență;
Când joacă pe ecrane mici sau late
Rămânem toți cu gurile căscate
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de buzunar
am luat drumul călătorului
destinului din buzunar
de la intersecția cumpenei
unde nimeni nu a lăsat
o sticlă plină...
de suflet necăjită
nu vreau...
să beau amarul sorții
copii se joacă în cauciucuri
și dau foc cerului
hârtia ziarului minte
scânteie nu a fost...
ci fără de minte
nu sunt cocoșatul catedralei
chiar dacă am față cu spini
am suflet și credință
fără să spun de...
om
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
La cât de serioasă-i lumea,
chiar cât de gravă,
până la omor,
mai practică joc... până lunea,
când iar se pune pe ispravă
de aneanti vreun om, popor...
și lasă în fond să se creadă
că-i doar un joc,
de artificii
în pas de marș, ca la paradă,
cu puțin foc,
ceva suplicii...
Imens noroc că totu-i joacă,
o trecere din plus în minus...
pârlit de meci,
făcut să placă;
unde-i un ars și altu-i... "Primus".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușinea e o rană
Am auzit de undeva
Că rușine-ar fi o rană
Ce nu se poate vindeca
Precum se vindecă o toană.
Dacă-ți rănești amicul,
Bineînțeles,
În joacă,
El se va vindeca,
De bună seamă,
Numai că ție...
N-o să-ți treacă,
Chiar dacă el, din asta,
N-ar face-o dramă.
Și dacă-ți va ieși în cale
Cu-n pas alert,
Chiar bucuros,
Tu,
Cel care-ai rănit,
De jenă ori rușine,
Vei pune capu-n jos.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de timp
Tu stai la un capăt al universului,
iar eu la altul.
Tu înțelept și răbdător cât un mileniu,
eu, cât o oră.
Atâta timp și spațiu și stele-ntre noi,
doar gândurile răzlețe ni se mai întâlnesc uneori.
Îți simt respirația în nopțile când lupii tac
și luna urlă,
iar vântul se joacă cu valurile mării.
Inimile noastre își dau întâlnire în fiecare zi
la margine de timp.
Dar întârzie de fiecare dată cu o bătaie.
Și inima ta și inima mea.
poezie de Eugenia C. Crețu (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia C. Crețu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.
Albi pe fruntea ta-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.
Lacomi și flămânzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoși ce-ți sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Primăvară
Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.
Albi pe fruntea ta-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.
Lacomi și flămânzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
-cari de luminoși ce-ți sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicat bunicii mele, Elena Dinu
Astazi am regustat din pâinea copilăriei mele
Are gustul la fel de bun, cu miros de maia
Este paine pe care o mancam fugind la joaca pe ulițele satului
E pâinea ce uneori era cu branza si ou
Astazi o paine atat de dulce, ce inca-mi sta in lumina minții
Gustul ei ca cel de gutui coapte, imi amintește de vis
Un vis al copilăriei nefinalizate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!