Poezii despre citat joaca, pagina 20
Bocet
Slab, schiopăt și caraghios
Sta în fund de cafenea
Un amurg pe geam în jos
Chiar atunci cădea, cădea.
Cine ești? - Dă-mi pace-odată.
- Vrei de băut? Vrei de mâncat?
Sătul, o alintă pe fată
Și-apoi cântă ca apucat.
- Adio! - Mai rămâi!... Nu-mi pasă!
La miezul nopții fix, pieri,
Iar ea, la poartă-n ștreang, acasă
Îl regăsi a doua zi.
Dracul râdea la colț pieziș
Ținându-și prada într-un corn.
De-atunci joacă pe-acoperiș
Și urinează-n jos pe horn.
poezie clasică de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arghezi, mucegai de vindecare
Hai să băgăm la pușcărie, poeții
Actori și pictori, cântăreții!
Nu o să plângă cu libiniditate
C-au fost mari sfinți în libertate..
Căci ei din flori de mucegai-n zale
In singurătătile lor răsar stele
Și cântă și scriu și-ți joacă tristețile
Multumindu-ți pentru liniștile
Ce topesc zidurile și zăbrele
Născând vouă hoții cruzi invidiile
Când își cântă plutirea, zborurile
Unde nu cresc niciodată florile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedeta
Sub fustă poartă două revolvere,
Pe-o mânecă, bine-ascuțit un șiș
Fiole cu otravă la revere
Și geanta îi e plină cu hașiș
La gât pe lănțișor, un glonț fetiș,
Bărbații-ar face tot ce li s-ar cere
Orice bravură sau aliș-veriș
Să pună mâna pe-o așa muiere
Între sâni sistemul de alarmă
Pentru situații de urgență,
În chiloți, permisul de port-armă
Și comutatorul de frecvență;
Când joacă pe ecrane mici sau late
Rămânem toți cu gurile căscate!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linii răsfrânte
cum înoată macii
în oceanul nopții
cum suspină fluturii
cuibăriți pe o frunză desenată
cum se spulberă orice surâs
când furtuna furt una
se joacă de-a hoții și vardiștii
în pletele pădurii de antene
cum se plimbă goale pungile din plastic
pe bulevardele impecabile ale metropolei
cum nimeni absolut nimeni
nu se întreabă
cum de cel puțin
toate acestea
locuiesc în mintea oricărui copil pe care
toți încearcă din răsputeri
să-l educe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FIUL SOARELUI SFIOS
Mă irosesc în vorbe și-n gesturi de iubire
Precum o lumânare în sfeșnic, de demult;
În jurul meu ard becuri cu mare strălucire,
Putere, bogăție și dragoste-n tumult.
Mă tem sfios de vânturi, și-o gură cât de mică
Mă poate stinge-n joacă sau ca să-și bată joc,
Am tată mândrul soare, dar tot îmi este frică
De cei ce luminează, deși nu ard în foc.
Sunt predispus la moarte, căci sufăr de iubire
Și mă topesc în versuri, visând la nemurire.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Ai luat cu tine neaua de pe munte,
Ce te urmează pașnic, pas cu pas,
Tăcerea fulgilor să nu cuvânte
Și strălucirea gheții, fără de popas.
Ai născocit culori albastre-anume
Ca să le cațeri brave în pisc semeț, de cer
Și sprijinind căderea acelor stele bune
Le-ai troienit cascada în nopțile cu ger.
E ger, zăpada scârțâie sub pasul meu,
Atârnă iile subțiri de promoroacă,
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi, numai pentru tine și... pentru Dumnezeu!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara
Ieri, te-am zărit cu mersul lin,
În parcul rozelor ce mor,
Pecetluite în destin,
De frigul cel necruțător.
Cer scuze... cred că am greșit,
Ai fost plecată în "Cantoane",
Pe muntele împădurit...
Sau poate te-am văzut la mare?
Memoria îmi joacă feste...
De-acum încep să-mbătrânesc,
Dar chipul tău în cale-mi este,
Oriunde merg sau poposesc.
Revin.... și visu-l pun în cui...
E fantezie-n fapt de seară.
Nu ești povestea nimănui,
Doar mie, dulce, grea povară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elementum Veritatis
Tu,
Înger cu păr alb și inimă de monstru,
De-ai ști tu câte nopți te-am blestemat,
Și pămătuful zace în feșteală oacheș
Cu care pe-al meu suflet ai pictat.
Eu,
Doar o fantoșā aruncată fără milă
Și pulbere se așeză pe sfori
Blestem, blestem cu gura-nchisă monstrul
Ce-mi apăru în vise deseori...
Noi,
Duet de indivizi cu caracter flegmatic
Și dragostea pesemne ne-a unit
Tu, monstru ce se joacă în iubire
Eu, păpușă ce pesemne, te-a iubit....
poezie de Cuciuc Dumitru (20 iunie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânele oxigenate
Bătrânele oxigenate
Cu gura plină de metal
Slujeau de mult, orizontal
În temple zilnic profanate.
Acuma, cu pensionari,
Mai joacă pocher prin familii:
Lolotte, Clare și Emilii,
Lucind prin timpii seculari.
Locotenenți din depărtări,
Lipsiți de șapte ani de-acasă,
Respectuos le plimbă, ca să
Învețe bunele purtări.
Cu gura plină de metal
Bătrânele oxigenate
Le spun de frumuseți fanate
Și fete moarte la spital.
poezie celebră de Victor Eftimiu din Oglinzile (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus infinit
mă dezmorțesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
și trupul parcă s-a lipit de cer
secunda zburătoare a scăpărat în palmă
metaforele au dezvelit tăcerea
și au destrămat o umbră din adânc
lumina joacă de spaima zării aprinse
și scoate un cântec din scoici
granița dintre zi și noapte
încărunțește luna care a uitat să plece
și gândul rămâne-n uitare
între minus și plus infinit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!