Poezii despre citat joaca, pagina 17
Poruncă, din înalt...
Îngenunchează în fața sorții!
Prințesă a viului și-a morții...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i numai a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Ești doar o piesă în șahul vieții,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorții,
Dar asta vei uita...
Prințesă a viului și-a morții,
Fericirea e patria ta!
poezie de Valeria Mahok (4 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit că te uiți
cu ochii tăi verzi
în ochii mei albaștri
am zâmbit privindu-te
cum te uitai la mine
întâi pe furiș
apoi ai prins curaj și te uitai
de parcă mă analizai
sau
chiar mă analizai
atentă la fiecare detaliu
întâi a fost o joacă
acum mă uit în ochii tăi verzi
cu ochii mei albaștri
și nu ne mai jucăm
ne iubim
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcașul
cocoșul ascuns în cântecul nopții
este ca o săgeată vibrând în timpanele tale.
arcașul cu pene harnic nu pregetă
să cheme zorile,
joacă ping-pong cu neuronii tăi,
aceștia se zbat
să caute liniștea
precum peștii pe uscat se zbat după o gură de aer,
inima ta sedusă de armonia cerului
nu are pace,
cu pupilele dilatate sfâșii noaptea,
ca și cum te-ai agăța de pânze de păianjen ce se rup.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
dumnezeu te-a făcut după chipul
și asemănarea ta pentru că tu
existai deja înainte
mult înainte ca dumnezeu să intre în pană
de inspirație
iar
astmul său de acum
este prețul epuizării în joaca
în modelarea optic antedatată (?!) a formelor tale
una mai străveche decât
alta, da, înaintea altei creații
de vis
peste care el suflă
viață și ceață - cu jumătate
capacitate toracică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul
Când ușa sufletului tău ai vrut să o deschizi,
eu am intrat tiptil cu toată ființa mea umilă,
cu dragostea ce-o așteptam mereu de la tine
și ușa casei ce o las descuiată pentru tine,
am râs și-am plâns de întâmplări ciudate,
de răni și multe lacrimi noi vărsate,
trecut-am peste încercări și încă viața ne încearcă,
destinul s-a jucat cu noi atâta timp
și încă se mai joacă, că vrea să ne pună pe portativ.
poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ca loz câștigător
Vă zic: "E de lux", dar nu e de lux.
Vă zic: "E apartament", dar nu e apartament.
În apartamentul de lux locuiește altcineva
Vă zic: "E alb", însă nu e alb.
Vă zic: "E Mustang", dar nu e Mustang.
Dar eu am astăzi un Mustang alb
Poemul e un loz providențial
Nu dai greș. Joacă pe apartament, iată apartamentul.
Mizează pe mine: Iată albul "Mustang"
Diferența magică între
Aceste câștiguri n-o simți: scrii
Într-o chilie, ca și cum ai călări un Mustang.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictată în vis
O magnolie aprinsă
Din decor este desprinsă
Si aleargă după vânt
Urmărită de un gând
-Vreau si eu cu tine-n lume
Să imi fac un rost si-un nume
Să ajung tablou pictat
La o curte de- mpărat
Se joacă vântul râzând
-Esti magnolie de rând
Frumoasă, adevarat....
Nu ești fată de-mpărat
Destinul ție ți-a scris
Să rămâi pictată-n vis
Celui ce sub albe flori
Si-a ascuns iubita-n zori
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tușă
o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial
liniile joacă șotron
imaginea prinde contur
în imaginația pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces
penelul făcut din mustățile
marinarului eșuat într-un birt sătesc
prinde viață în fața pânzei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toarcem amintirea
Merg încet cu sufletul pustiu
singură printre atâta lume
timpul a trecut când nici nu știu
oamenii din juru-mi nu au nume.
Joacă, iar, căldura verii-n aer
fructele și le-a-negrit, iar, socul,
clopotele bat, prelung, a vaier,
și eu nicidecum nu-mi găsesc locul.
Am să mă întorc în sat curând
unde mă așteaptă maica bună
[...] Citește tot
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Manechine, manechine...
iarba primăvara scocul
bate vântul cheiurile goale
manechine fără țoale
prin vitrine în tot locul
manechine și pe stradă
manechine-n parlament
visez noaptea manechine
că nu știu cum e mai bine
pentru timpul recurent
geaba cârlionțul blond
dacă înăuntru-i gol
joacă papagalul ultimul lui rol
am ajuns o formă fără fond!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!