Serioase/triste despre Dudau florin poezii, pagina 18
Pasărea-Nenoroc
Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopții stins este de-acum,
Pasărea neagră țipă pe-o casă uitată,
Nici o ființă nu mai trece pe drum.
Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, așteaptă lumina, să cadă.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire de toamnă
Afară-i toamnă,
În inima mea frig,
Mă gândesc la tine,
Nu te văd, nu te simt.
Mă simt singur,
Pustiu ca un cocor
Ce-și părăsește țara
De care-i va fi dor.
Aș vrea să fii cu mine,
Deasupra tuturor,
Să zburăm zi și noapte
Amândoi pe un nour.
Să prindem dimineața
Și răsăritul împreună,
Apoi să vină seara,
Să stăm sub clar de Lună.
[...] Citește tot
poezie de Iulian Paraschiv (18 octombrie 2018)
Adăugat de Iulian Paraschiv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel
Vrăjitorii-și trecură pe-aici pelerinele
Și blesteme se-ncuiară în ziduri,
Bătrîne fantome îl spintecă iarăși,
Cu ochi de salamandră,
Și nu-și lasă semnul pe dalele roșii
Tălpi cu răbojuri de taină.
Și iată, o iată cum crestele-i pier
În vitralii de criță,
Taina castelul sporindu-și,
Și ning pretutindeni pădurile blînd
Și sînt eu ninsoare și liniște sînt.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Fum în nervuri, aprinse ruguri,
în parcuri doar statuile nu mor,
iar aerul e plin de voci
parcă venind din Elsinor,
Ce replici! Umbre-și spun pe nume,
cândva au fost Polonius, Hamlet,
acum sunt doar copaci fără de frunze,
coboară ziua-n violet,
A fi sau a nu fi se-aude,
Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
veniți la teatru, gata sunt actorii,
spectacolul va-ncepe în curând
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traind etern, murind zi de zi
as vrea sa-mi zambesti mereu,
sa mor incet de a ta zambire
sa ma rivesti, sa ma deochi,
sa inviu de a ta privire,
sa ma saruti usor si dulce,
sa te iau usor in brate,
dar totul este mult prea trist,
am sa traiesc doar din sperante
cu flori multe, versuri, poezii,
devin banal, usor prea antic,
dar totusi incerc sa te cuceresc
prin felul meu de a fi romantic
ai sa fii la mine-n suflet
te-am indragit si orice-ar fi
la tine-n suflet am sa traiesc etern
dar am sa mor zi de zi
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colonizarea frunzelor în ultimul pătrar
pe cer, luna s-a oprit un timp
din număratul pătrarelor,
iar acum socotește
o sumă de luceferi:
mai are o rată la
împrumutul pentru
un crai nou...
pe pământ,
frunzele au început
să înflorească,
iar acum socotesc
o sumă roditoare.
sunt multe, atât de multe
încât se proclamă galaxie de culori...
: dimineața e mai bogată
cu o secundă multicoloră...
poezie de Florin Constantin Verdeș din amorURI (21 mai 2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,
O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.
Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrele nopții
Umbrele nopții încet se-mplineau
Și deveneau, sub lună, aprinse-aurării
Și ne miram că nopțile mai au
Scări lungi cu trepte albe și cu vii
Reflexe, ce-n agate se-ntorceau.
Pe treptele de scări din nopți, crestate
La mijloc de oțele și lumină,
Se înălțau atunci, sfios și nepătate,
De pară inimi, călcând mersul târâș,
Spre spații de culori necercetate.
Era spre-o vreme plină și senină.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți iubim muzica: unora le place Mozart, altora manelele lui Florin Salam și Adrian Copilul Minune. De gustibus non est disputandum..., stulti sed multi...; prin urmare, Mozart n-ar câștiga din muzică bani de-o bicicletă în același timp în care Salam și Minune ar aduna bani de câte-un Mercedes.
George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!