Poezii despre citat joaca, pagina 16
zbang
zbang, zbang
dă în capăt de ușă
sub platoul gol se ascund intenții
în mâneca chelnăriței
ce joacă
fiecare carte a bibliotecii
ascunde mâneci
și jocuri și blide și ...
zbang
bat cuie-n ciocane
buzduganele zmeilor
crăpate, ies dintre file
tiptil pe praf rămân urme
pe coaste de mare
se termnă brusc
și începe
marea să cadă
în urmă rămâne finul
nisip
al prafului de bibliotecar
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii la început
Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi și-au tăiat aripile singuri
și au căzut în niște ringuri
din care și azi se luptă să scape
acoperiți de mâzgă și ape
Aruncă noroi unul pe altul
și se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul
Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărțile, ele fac jocul
ele aprind focul!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
liniștea înșiră culorile dimineții
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii
partea răsfățată își arată oja, rujul și rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă
cuvintele se mistuie-n spațiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri și spaime.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcașul tinereții
Copilul din tine nu înțelege
De ce lăcașul lui îmbătrânește,
Nici la joacă nu-l poftește,
Nici în oglindă nu se privește,
Nici măcar nu îi zâmbește
Când El basme ii cerșește.
Doar muncește și muncește,
Nici un pic nu se odihnește.
Oare unde se grăbește?
Că în față n-are decât bătrânețe!
Omule, te rog oprește!
Copilul care e in tine
Mai vrea o porție de tinerețe!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joaca prin cimitir
Alergam noaptea în cimitirul evreiesc
să căutam mormântul
celui mai luminos cuvânt.
Paznicul tremura și întindea un băț
și striga.. Stai că trag!
Noi alergam în zig-zag
și imploram tragerea...
Păsări menorah în copaci menorah
pe alei menorah.
Am sărit poarta
și mi-am rupt pantalonii
până la os
și râdeam cu sânge de sirenele
care ne albăstreau
și ne înroșeau
dimineața...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrăire
Un dor ce a murit demult,
Aș da orice să îl mai simt,
Dar stând mai mult și cugetând,
Pot spune că greșesc profund.
Căci atunci când e vorba de tine,
Îmi amintesc că nu mi-a fost deloc bine,
Și-a trebuit să îndur iadul și focul,
Și să aflu că îmi joacă feste norocul.
Și am căzut în marele abis,
Sperând că-i doar un îngrozitor vis,
Și am murit de multe ori,
Până să simt o rază de soare ieșind din nori.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mascarada
Privește în ochii necazurilor surâzând,
Întinde mâna ta către celălalt și nu te teme.
Un prieten îți joacă farse de multă vreme,
Curajul să-ți testeze vrând astfel, din când în când.
Zboară, iar el te va urma cu-amenințări și zeflemeli,
Pitește-te, iar lovitura lui va fi mai cinică, mai rea.
Urează-i, în schimb, "bine-ai venit, amice" și vei vedea
Cum farsa piere masca va cădea ca jegul când îl speli.
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă, din înalt...
Îngenunchează în fața sorții!
Prințesă a viului și-a morții...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Ești doar o piesă pe șahul vieții,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorții,
Dar asta vei uita!
Prințesă a viului și-a morții,
Fericirea e patria ta!
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea când am avut cerul la picioare
însera fantomatic
stelele alunecau printre nori
una câte una
ca într-o joacă
de parcă dumnezeu ar fi vrut
să ne pună cerul la picioare
înainte de sosirea întunericului
stelele acelea păreau vii
se prindeau de ramurile copacilor
de genele tale
străluceau
abia atunci am înțeles
cum se nasc licuricii
iar tu zâmbeai
cu mâinile sub ceafă
întinsă peste universul redefinit
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banul
Banul te face, azi, senator,
Banul te face, azi, deputat,
Banul te face... învingător,
Banu-i la cel ce a câștigat.
Mulțimea este dată de-o parte,
Bogații lacomi dreptul și-l cer,
Se joacă totul doar pe o carte,
Banul te ajută, dacă, ai fler.
Puterea te-mbată... te face criță,
Pentru prostime, nu-i niciun os,
Noi... îl votarăm pe... Agamiță,
Dar ieși Gore... fraudulos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!