fior

Am crezut, dar mi-a trecut!

Am vrut să fiu poet, dar mi-a trecut,
Acum pictez, metafore mai mult,
Şi-acel fior de zbateri nesfârşit
O să îl scriu pe stele-n infinit.

Pe muze, am să le-alung când vin,
Că prea îmi fac viaţa mea un chin.
Şi mă obigă în cuvânt să zbor,
Să creionez poemele de dor.

Şi versurile care curg din nori
Ce te pătrund în noapte dând fiori,
Am să le-ncatusez în flori de crin
Că prea îmi rănesc inimă-n-suspin.

Să nu mă judeci mândru cititor,
Că-n versul meu e lacrimă de dor.
Şi nu mă huidui că am greşit
Sunt un netrebnic, orb şi-ndrăgostit!

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

De-ai vrea să ştii ce doruri mă cuprind
Nu poţi să vii decât în înserare
Când se aude cerb boncăluind
Şi păsări se rotesc în gria-mi zare

Cuvânt-mirare, lacrimă şi nor
Cu tine bolta mea-i de tot azură
Tu le dai nume, eu le dau fior
Şi mă sublimă întâmplarea-ţi pură.

Cântaţi-o-n muzici şi aprindeţi focuri
Cu ea eu voi începe magic dans
Ma daţi-mi nopţi-regine peste jocuri
Refluxuri dulci cu galaxii- balans.

Să nu-i mai fie teamă de corăbii
Secunde-yole şi efebe-timpuri
Să uite-n „mâine” clipa cea de ieri
Şi în clepsidră perla de nisipuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-a trezit tristeţea-n zbucium,
Recele-i fior de nea
Îmi răscoală şi-mi străluce
Scânteieri de altcândva.

Paşi timizi se mai strecoară,
Cântărind cea clipă-a mea,
Ca nămeţii dau năvală
Să mă ducă, să mă ia!

Vârcolaci de gând m-apasă,
Chinga inimii durea,
În pornire nemiloasă
Eclipsa răsplătire vrea...

Am s-o las! O să dispară...
Păsul nu e cel mişel,
Aştepta-voi să apară
Noi speranţe-n sânul meu!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedescifratul limbaj

Nu mă cunoşti doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puţin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simţi,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ţi-o citeşte, şi minţi
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat şi se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînţelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre-al tău contur...

Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce straşnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla şi lupul

Din ochiul meu? În vast deşert o oază
Prin roş' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înţepau calupul
De umbre moarte, stări şi metastază.

Din câte nopţi vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătuşat?
Când îţi alegi, misterioasă, planul

Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?

sonet de Ionuţ Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gândul

Doar gândul la Tine mă face să sper
în drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tău blând
îmi spune mereu...
În curând...
În curând...

La poarta cetăţii odată voi sta
acolo departe în patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde în piept
veghez şi tresar
şi Te-aştept...
şi Te-aştept...

În lumea aceasta mereu călător
mă-nalţ către stele pe scări de fior.
La orice sclipire tresar îngânând:
O, vino, Te rog...
mai curând...
mai curând...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta...

Privesc o poză din album
Şi mă trece un fior.
Simt în jur al tău parfum
De tine mi-e aşa de dor...

Îmbrăcată c-un tricou
Purtat de tine-odinioară,
Inima-i rece ca un cavou
Cu ultimele puteri, zbiară.

Stau singură pe canapea
Îmi eşti întipărit în minte.
Şi beau din ceaşca de cafea
Rememorând trăiri, cuvinte.

Îmi aud orişice bătaie
Inima-mi sare din piept.
Lacrimi pe obraz, o droaie
Îmi curg, destinul e nedrept.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine, tată

Murit-au ochii mei cu tine,
Dincolo de mâine nu am mai văzut
Sorbind uşor din pocaluri venine
Din pământ primesc un ultim salut!

Prin frunze reci doar un fior adie,
O, dor de casă, o, dor de mormânt.
Cu toamna-n suflet, am rămas pustie
Ca frunza uscată plutind spre pământ

Cresc focuri mari de inimi istovite
Spre luna vie de-un sfert lipsită
Roşcate frunze se desprind smerite
E vânt şi-orice speranţa e pierdută.

poezie de Mihaela Dehel (28 octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru voi

Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.

Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.

In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.

In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-Dor

Cu surâs de ghiocei, dintr-un dor de primăvară,
m-oglindesc în ochii tăi cu tot soarele din vară.

Şi orice fulg de zăpadă ce mâ mângâie curat
îl topesc c-o amintire de fior înrourat.

Ne-am îmbrăţişat cândva, într-un vis fără-mplinire,
în suflet ne-am aşezat, la zi de Buna-Vestire.

Magnolii albe-am cules, întânindu-ne-ntr-o seară,
şi le-am făcut aşternut printre stelele de ceară,

ce le-am aprins cu dorinţi... IUBIREA le va fi sfeşnic
şi în Viaţa de Apoi, în care ne-om iubi veşnic,

cu Adorul ce nu doare, în surâs de ghiocei
şi-o eternă primăvară, cu-ale nemuririi chei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!