Poezii despre fior, pagina 15
Miezul nopții
Aud miezul nopții, ultima bătaie
se oprește-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.
Dar dispare norul, cerul își întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreață pe un vârf de pin.
Și mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântarea Sfântului Ioan
Soarele în oprire
Înaltă peste fire
Curând coboară iar
Incendiar
Simt cum în mădulare
Întunecime mare
Se strânge-ntr-un fior
Cuprinzător
Și țeasta-mi sus ivită
Triumfător lovită
De vântul ce și-l ia
Securea grea
Cu tăietură largă
Mai bine-acum să șteargă
Tot ce-o deosebea
De trup abia
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngânată de izvoare
Îngânată de izvoare
Noaptea-n tihnă așternuse
Val de brumă și splendoare
Și cu ea mintea mea duse
'ncetișor...
De peste nori se-nalță ușor
Lumina blândei lune
Ce nezărind al său odor
Începe să mă curme
De-al tău dor...
Briza îmi răsfață aleanul
Căci doar ea știe cât doare
Să fiu dependent de calmul
Ce-l năștea a ta suflare
'cel fior...
Îmi șoptește răbdătoare
C-o să mi te-arate iară;
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (ianuarie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de cerurile cernite
Ating cu inima un apus
De la puterea divină delegare
Caut la apus un răspuns
Scris pe tabla neagră îl are
Soarele este încă sus
Mă privește după un nor
Semnu-mi este deajuns
Am citit înainte să mor
Cerneala nu o pot vedea
Un fior cald o aminrire
Sufletul meu descifra A fost va fi marea iubire
Eu cred într-un întreg
Suflete întâlnite pereche
Cu tine de mână am să merg
Dincolo de cerurile cernite
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
Mă-ntrebi ce sunt, răspunsul nu-i ușor.
Chemare-s ce în suflet se-nfiripă
Sau poate-s pescăruș ce duce-n zbor
Lumina reflectată-ntr-o aripă.
Sunt tresărirea inimii de dor
Speranța ce se naște-ntr-o privire
Înnobilând un suflet călător
Să răspândească-n jurul lui iubire.
Sau poate-s o dorință, un fior,
Regret născut din clipele târzii.
Un înger ce îți vine-n ajutor,
O muză care naște poezii,
Sau doar un gând, așa, ce trece-n zbor
Și-ți pune soare-n fiecare zi.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea pin ceruri
O stea pin ceruri o văd că trece
Și eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.
Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.
Știți de ce stelei i-am dat un nume
Numele unui suflet răcit,
Ce-acuma palid, uitat de lume,
A-mbătrânit?
Pentru că ochiul ce lăcrimează
După-acea steauă care s-a stins
Este-al meu suflet ce meditează,
E-ochiul meu plâns.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Despărțire
În mohorâta dimineață
Mijesc luminile ca-n fum,
Și parcă dincolo de drum
S-a isprăvit cu orice viață,
Că nu mai poți zări, de ceață,
O streașină, un pom, un fum...
Șovăitor vă-ntindeți pasul
Sub greul jilavului nor,
Vă doare-al inimii fior,
Vă-neacă lacrimile glasul,
Și mut rămâne "bun rămasul"
Pe buzele ce parcă mor...
Doar mâinile înfrigurate
Se caută, se-ating, se strâng...
Și iată că pe drum se sting
Luminile, odată toate,
Iar inimile vi se strâng,
De-aceeași presimțire... poate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Te voi iubi
Te voi iubi... în fiecare seară,
De cad zăpezi pe cetina de brad
Și pasiuni de vor rămâne afară,
Iubirilor... tot căutând răsad.
Te voi iubi... în fiecare noapte,
În așternutul verde de tăceri
Și mângâindu-te numai cu șoapte,
Te-nvăț să uiți... durerile de ieri.
Te voi iubi... în blânda dimineață,
Când răsăritul... te va săruta
Și când topi-voi, florile de gheață,
Alunecând... in trupul tău de stea.
Te voi iubi... în ziua asta mare,
Încolăcindu-te cu dragoste și dor
Și de la creștet... până la picioare,
Te va cuprinde-al dragostei... fior
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
În viața mea cu cânt de liră,
Ești împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.
De când te-am cunoscut pe tine
Și-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârșesc.
Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace și lumină.
Aș dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș (mai 2013)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea izvor...
Iubirea noastră, neam de neam,
A fost ca florile pe ram,
Unse de Domnul cu lumină
În dilatarea de retină.
S-au răsucit, s-au mângâiat,
Pe stelele țesute-n pat
Și au crescut la rândul lor
Alți muguri pentru nou fior.
S-au împlinit și au rodit
Polen din versul neșoptit,
Din versul crud intrat sub zare
Cu rodii, cu semințe rare.
Acum în iarna terminală,
Un fulg din magie carnală
Întoarce dragostea izvor
La Dragobete, în pridvor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!