Poezii despre fior, pagina 17
Nostalgii de primăvară
Mi-au înflorit la tâmple ghioceii,
Sunt tot mai mulți cu fiecare an...
Și mi-au pornit în viață "boboceii",
Mai greu țin pasul cu al lor elan!
În preajma lor e blândă primăvara,
Cu cer de-azur, cu fluturi, flori de tei,
Văd zorii-n ei, spre mine vine seara,
Dar mă-ncălzesc și eu pe lângă ei.
Neistoviți potecile colindă,
Mânați de vraja unui tainic dor,
Mă văd în chipul lor ca-ntr-o oglindă
Și mă cuprinde-n treacăt un fior.
Purtați în larg de valuri indecise
Îi văd plecând..., dar mă ajunge-apoi
O boare-mbietoare de narcise,
Iar gându-mi zboară spre limanuri noi...
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (27 februarie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulciorul
Amprente de dor pe toartă de-ulcior
din care, pe câmp, se-adapă țăranii.
În el a turnat olarul fior
cu sufletul său sfințit de metanii.
În lut mângâiat sunt șoapte trecute
din vieți socotite în zile și ani,
sunet de clopot al lumii pierdute
de luptele duse-ntre suflet și bani.
Durerile-s arse-n cuptoare încinse,
apoi, smălțuite cu grijă și drag,
să țin-apa rece în zile aprinse
și... când obosesc de tristețe, se sparg...
Amprente de dor pe-o toartă de-ulcior...
Un ciob de pământ... cândva de-ajutor...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești dator
Și dacă noi, uniți am fost pe veci,
De ce aș supăra eu stropii ploii
Și zeul tunetului cu-n picior,
În cimitir trezind strigoii?
Cam cât de tare trebuie să țip,
Nu vezi că flori de liliac se scutur?
Doar știi că te iubesc și te-am iubit
Cum aripa în zbor a unui flutur!
Nu face să dispară din păduri
Și scoici purtate pân' la țărm, de valuri,
Mirajul cântecului de amor!
Pecete-am pus cu trupul pur și voaluri,
Și-mi ești dator din ziua când ne-a nins
Cu fulgi pe chip și am simțit fior!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești cuvânt în poezia mea
Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.
În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.
Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simțit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.
Și pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginații nocturne
mă învăluie-n noapte broderii de stele
iar mă ține trează strălucirea lor
jocul de lumini trece prin perdele
se așează în suflet revelator fior.
aștept să se întoarcă visul frumos
pe aripi să mă poarte cu imaginații
prin universul magic și mărinimos
carusel al speranțelor creat din constelații.
cuget la fericire în fiecare oră
iubirile de viață mă fascinează
dansul inimii într-o sublimă auroră
un Eros târziu lent mă asediază.
slove de cântec inspirație majoră
ridic cu frenezie pe cordială rază.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ignorantul veșnic
Mă-mbrățișezi cu gânduri neștiute
De parcă ai pleca arzând de dor
Și străluciri de nimeni cunoscute
Redefinesc al trupului fior.
Atins de pana umbrelor vrăjite,
Mă reașezi în dimineți de-argint
Pe florile abia îmbobocite
Și-n clipa de tăcere și de alint.
Mă risipești, apoi, spre zări uitate,
Descoperind adâncuri de nesomn
Și coapsele... de frunze zgâriate
Sau de privirea nu știu cărui domn.
Tresaltă sânul... roua prinde viață,
Închisă-i ușa și păcatu-i greu,
Iubirea e mereu... petrecăreață,
Iar ignorantul veșnic... voi fi eu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram singur
Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!
Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veșinc aprins.
Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micșunele,
Tu cu măna ta gingașă
Trupul meu rece ai atins,
Și eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptarea
Priveam norii și sculptam în ei sânii tăi!
Pășeam brusc într-o lume mai bună
Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi,
Priveam la un cer împăturit cu spumă!
Priveam cascada și-ți sculptam în ea chipul
Ce-mi sugera răbdare, calm și-un dor
Ce m-a trezit cu clipa, luptându-mă cu timpul...
Priveam un orizont sorbit de dulcele fior!
Priveam picurii ce-ți tineau loc de-acoperiș,
Cum te sculptau pe forme pân' la carne,
Mi-ar fi plăcut enorm și-aș fi ținut morțiș
Picur să fiu, să-ți curg pe formele externe...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mereu
Iubirea nu-i un ultimatum...
Nici prima nici ultima, vreau să rămâi
Iubirea din mine nu e doar patul,
Iubirea în mine-i pe locul întâi.
Iubirea nu-i o datorie...
Nici rimă, nici vers, nici fior sau cuvânt,
Ciudată mereu, un pic fistichie,
Ea veșnic ne poartă între cer și pământ.
Iubirea mereu... e doar... iubire,
Sentimentul fiebinte, e nodul din gât
Fiorul din pântec, un vis-amăgire,
Iubirea-i iubire... iubim... și atât.
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (6 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!