fina

Femeile ar fi costat poate mai puţin, dar ar fi trezit gelozia uriaşei voluptoase. Intrau, oare, totuşi în colecţia de artă a lui Walter şi femei frumoase? Foarte puţine şi trecător. Walter căpătase pentru femei un dezgust din cauza Salemei, dezgust pe care-1 are către cea mai fină gustare cinevanevoit să suporte mereu un banchet.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nor de vară

Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă,
Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină,
Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă
Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină,
Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă,
Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi,
Că azi un pîlc de păsări cu fîlfîiri de-aripă
Pe ţarina mea arsă zvârli seminţe noi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de noi

Mi-e dor de tine
mi-e dor de noi
de gura ta fină
de mâna ce-alină.
De te iubesc-ul şoptit
izvorât din adânc
cu aromă de vin
peste trupu-ţi zvâcnind.
De coapsa ce plânge
când buza ta frige
de sânul ce doare
sub gura ta moale.
De trupul fierbinte
ce ştie s-alinte
de ochii căprui
de gustul de patimi verzui.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să moară

de ziua lui era să moară
cel care meştereşte cu
vântul vibrând de cânt şi flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereţi de foi ve
lină scriere şi fină

era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri ameţit
oare-şi cântă măreţia
acest copil al singurătăţii (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urechea fină şi glasul le primeşti din pântecul mamei, dar de cântat frumos, dacă nu înveţi, n-ai să reuşeşti. Inima bună o poţi primi de la maica natură, dar ca să faci bine, pune mâna şi învaţă. Şi aşa e în lumea asta mare cu orice meserie. Aşa şi eu acum.... Învăţ, învăţ sa fac binele. Din asta trăiesc.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ontele cu lipici

trebuia spus gl
ue, dar nu asta este calea
să ajungem la lovrin iubito iubito iu
bito! la blonda cu înclinaţii
mecanice o
fină ascultare nu pi
eptul
plin de p nu de piz
da, cu orez, atât ar fi cea mai larg
ă cală cu menituri fantastice
pe vapor
pe bega murdară în
că mai eşti
căpitanul mai mult sau ma
i puţin s
ubmersibil (?!) -
eu nu
mai calc pe alte
planete

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti din Călimară

În belşugul de lumină,

Rândunel şi rândunica

Făcu o rochiţă fină

Împreună cu furnica.

*

Cătălina lor cea creaţă

Are o hăinuţă care

E cârpită cu o zdreanţă

Dintr-un bulgăraş de soare.

*

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas

O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceaţă;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăţ d-o aţă.

Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am raţiune, sunt instinct.

Am corpul legii gravităţii;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternităţii
Sunt o mocirlă, o mangrovă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, nu fi proastă! Căci tu eşti cea mai pură poveste. Nu îi lăsa pe alţii să-ţi mânjească paginile minţii. Eşti cea mai fină poezie. Nu îi lăsa pe alţii să te poceasca-n versurile trupului. Eşti cel mai dulce cântec. Nu îi lăsa pe alţii să îţi fure, clipă de clipă, refrenul inimii.

citat din Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vor să ne vină de hac...

Azi, în zori, când te-am zărit,
Prin coteţ te-am urmărit;
Ce credeai? De faci un ou,
O să fie-un lucru nou?
Dacă-un virus tu creezi,
O să te emancipezi...
Nici n-am terminat de spus,
Când, în mână tu mi-ai pus
Ouşor cu coaja fină
Şi-năuntru cu-o tulpină,
A Covidului, ce, leac,
Nu va mai avea în veac!

poezie de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!