fina

Higgins: La revedere, mamă. (Se apropie să o sărute, când îşi aminteşte ceva.) Apropo, Eliza, comandă tu o şuncă şi brânză de Stilton, bine? Şi cumpără-mi de la Eale şi Binman o pereche de mănuşi din piele fină, numărul opt, şi o cravată asortată cu costumul meu cel nou. Poţi alege tu culoarea. (Vocea lui voioasă, nepăsătoare şi puternică arată cât este de incorigibil.)

replică celebră din piesa de teatru Pygmalion, scenariu de George Bernard Shaw (1912), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom fi păşit peste acea graniţă fină dintre copilărie şi viaţa de adult, până nu vom fi trecut de la diateza pasivă, la diateza activă- adică, până atunci când vom fi încetat a mai spune "Am fost pierdut" şi vom spune "Am pierdut".

citat din Sydey Harris
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

Pe o adiere uşoară
Primul apari în grădină
Ai miros de primăvară
Şi o mângâiere fină.

Alb, plăpând şi mititel
Un zâmbet ne răpeşti
Dragul nostru ghiocel
Atunci când înfloreşti.

Gingaş, delicat, frumos
Aduci marţişorul cu tine.
Eşti un mare curajos
Iarna pleacă cu suspine.

poezie pentru copii de Alina-Georgiana Drosu (25 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai idee cât de fericit eşti până când nu dăruieşti cuiva: o ciocolată fină, o pralină sau o bomboană spirtoasă, o cutie frumoasă de ceai sau de cafea aromată, o vorbă curată, bună, luminată, o carte atent împachetată, o îmbrăţişare caldă, parfumată şi, mai presus de toate, promisiunea că îi vei fi alături viaţa toată!

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antena

Antena se balansa în vânt ca o balerină
Emitea semnale carnivore
spre moliile din făină.
Antena bâzâia
bâzâia în antene
o mângâiere fină
de lene. În goană
antena îşi smulgea un ochi
dintr-un alt ochi
cu o geană.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baistrucul...

Te-am luat şi eu odată-n braţe şi-ncetişor am să te duc
în lumea viselor cu boaţe din ţara frunzelor de nuc...

Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...

Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaş vălătuc...

Pe undeva ne-om despărţi, ca să mă laşi, ca să mă duc
eu - unde nu mai poţi tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...

poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

...îi culegem trilurile şi apogiaturile duble, îi îmbrăţişăm fanteziile şi le târâm cu noi, imperturbabili ca nişte gândaci ori furnici, pe un drum prăfos prin pădure, dăm deoparte un bolovan greu şi, cu plasa fină de păianjen lipită de noi, ne dăm drumul să cădem într-un întuneric ce devine de la o clipă la alta mai mare şi mai cuprinzător.

Margriet De Moor în Virtuozul
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când ochii tăi plini de lumină,
Mă vor îmbrăţişa cu pleoapele închise,
Strângându-mă la piept sub lună plină,
Vei vedea cum te-am iubit în vise.

Când tâmpla-ţi fină vei rezema uşor,
În palma unui suflet cu obrazul plâns,
Dăltuit de riduri şi istovit de dor,
Vei auzi de-aproape un oftat ascuns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceaţă fină.
Ornicele bat de şase.
Fiecare-i lună plină.

Noi ne ducem printre luni,
Filosofi şi domnişoare,
Culegînd prin foi de pruni
Stele albe, mărţişoare.

Îmbatîndu-se cu ochii
Îşi întoarce capul, una,
Sprintenă prin faldul rochii.
Şi atunci bătu şi luna.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna în parc

Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!