fina

Erdogan la Chişinău

... Hoţi şi turc
Turc şi hoţi
Iar tribut
Sub obroc
Fir cu fir
Împletim
Nu că bir
Ci sublim
De la ouă
Iar la boi
Vreme nouă
Feţe noi
Marea, sarea
Tot mai fină
Şi răbdarea
Tot creştină
Hoţi şi turc
Turc şi hoţi
Iar tribut
Iar obroc...

poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscrucea

Viaţa ei, cărare lină,
un fir de mătase fină,
ghem de dor neînăsprit,
pe pământ rostogolit.

Viaţa lui, drum însorit,
venind dinspre răsărit.
La răscruce s-au găsit
cărarea şi-un drum bătut.

Au tot stat şi s-au privit...
Nemilos, timpu-a trecut
ca şi soarele grăbit,
de nori grei, spre asfinţit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul iubirilor

Iubitule, au înflorit castanii
Pe trepte de lumină către cer
Si îşi înalţă lin culoarea
Lăsând o urmă fină în eter.

Şi păpădia s-a ascuns iubite
Cu tot cu galbenul solar
Şi-a croşetat din floarea ei
Dantelării de-un alb plenar.

Ştiai iubite că s-a dus
Încă un timp al marilor iubiri
Ştiai că soarele-a apus
Când ţi-am făcut mărturisiri?

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă U.E.

Mulţumim U. E! Să ne trăieşti,
Căci ne faci o viaţă ca-n poveşti,
Paste, zahăr şi ulei, făină,
Mălai pentru mămăligă fină,

Şi pateuri, carne vită, porc,
Doamne, am avut puţin noroc!
Căutam o slujbă să trăim
În condiţii mult mai bune. AMIN!

Oh, U. E. ţi-aduc mărire ţie,
Vers pe face-book, nu doar pe hârtie,
Datorită ţie existăm
Şi atâtea lucruri noi aflăm.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt a ta

Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deşi aş vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.

Mă iubeşti, iar eu şi astăzi te mai cred
Un spirit fin şi o fiinţă fină –
Şi, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.

O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simţuri, de privire, de cuvânt –
Răvăşită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nervoasă şi par rea. În fond sunt foarte bună. Dacă nu eram atât de bună, n-aş suferi pentru atâtea lucruri care nu mă privesc în niciun fel. "Bună" nu e cuvântul propriu. Eu nu sunt bună, sunt sensibilă. Sensibilă şi fină: ar trebui un cuvânt nou care să le includă pe amândouă.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bar

Tu care-mi cânţi de la magnetofon
"Helo", în dimineaţa asta-i joi...
Trec chelneriţe... Trage-n buze moi,
Ţigara fină, sonda cu sifon,

O copilandră-punk-omidă-albastră.
Îngerii-şi bagă-n ziduri o aripă.
Vai, unde e neprihănirea noastră:
Parfum greoi ce fluturi-i constipă?

Şi unde-i sufletul prelins din noi
Ca păcura din osii de vagon?
Tu care-mi cânţi de la magnetofon
"Hello", în dimineaţa asta-i joi...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi cu diamante

Îngerii aveau aripi cu diamante
Şi plete cu armuri din rouă;
S-au desfăcut în stropi şi plouă,
Plouă cu raze mari, şarmante...

Zefirul sorbea din trandafirii albi
Şi îi ningea cu sclipiri calde,
Pe umerii frumoşi şi dalbi
S-au strâns din mare să se scalde.

îngeri, lumini de poezie fină,
Fire de tort prinse în păr,
Am inima iubire, plină,
Şi buzele cu gust de măr...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e cel ce îşi formează pielea. Da, pielea poate să ne dezvăluie multe lucruri. Dacă ea e fină şi spirituală, înseamnă că omul e spiritual, pentru că nimeni nu-şi poate forma o piele care nu-i corespunde. Inconştient, omul lucrează asupra pielii sale, şi, dacă ştie cum să şi-o facă, poate chiar să o schimbe.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!