Poezii despre citat joaca, pagina 15
Agonie
din aer și apă haosul
coboară în strada bolnavă
surghiunită de nesomnul nopților albastre,
luminată de licuricii atrași de stele
ca de insule fierbinți într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina alungă visele
ce ne ucid amintirile cu parfumul florilor,
efemeride asaltează vinovate moartea clipei,
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecută
prin ciurul cel mai fin
cu încăpățânarea unui cui
bătut în cap în perete
joacă un rol de vampă
mazetă eternă
- n toate
ne antrenează simțurile în lu
mina unui stâlp
tu-n culise admiri
cum crește iarba călcată de ea
își arată dințisorii sub buzele
roșu carmin umede puțin
te-nvârtește pe degete
te rotește te amețește
ești beat de-a dreptul
pari a nu-nțelege că te umilește
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
L'indifferent
Ce-mi pasă că ochii tăi
mint și altora,
că pașii tăi se împletesc și joacă
în pasul lor,
că suflul tău se dăruie
profanelor chipuri,
că mâini străine
ți-au cuprins șoldurile?
Ce-mi pasă că un ritm păgân
te-nlăntuie și te poartă
impură și candidă
din inimă-n inimă?
ce-mi pasă că inima ta bate
în ritmul jazzului
atât de aproape de pământ?
poezie de Ion Vinea din Ora fântânilor (1982), traducere de Dan Ion Nasta
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geme noaptea
care a luat amintiri
drept droguri pentru durerile
don juanilor copți de iubiri
stătute în zeamă de tutun
fermentat în țuica de prune
sleiți de amor ușuratic
cuvântul poetului lăsat
pe masa luminată de o lampă
cu petrol lampant afumând
tavanul odăii prins în brațe
de noaptea care se joacă
de-a plecatul în lume
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tulpina
-Ce-ai face fără mine
Singurătate vie?
Aleargă si se joacă
Mii raze pe câmpie
Hai vino nu te teme
E jocul meu si-al tău
Si nimeni n-o să știe
Că-n inimă-s doar eu
De este frig si iarnă
Sau soarele fierbinte
In ochi imi ești icoană
La fel ca inainte
Pe rani mi-ai pus lumină
De ghimpi m-ai curățit
Eu sunt doar o tulpină
Tu floarea ce-a iubit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horoscop
Nouă planete
Precum nouắ
Gigantice bile
Se rotesc
Se rostogolesc
Unde de energie
Străbat Universul
Și noi, vii diapazoane
Vibrắm caraghioṣi
Crezỉnd cắ tragem
De hắṱuri...!
Cineva, acolo sus
Joaca biliard
Pe catifeaua
Cea neagrắ
Ṣi la fiecare loviturắ
Reusitắ
Unul din noi
Cade
Prin gaura
[...] Citește tot
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcendental
Un gând rătăcit
coboară grăbit spirala vieții
spre informația primordială
acolo unde materia și antimateria
joacă zaruri cu D-zeu
iar El nu și-a pierdut încă
umorul
mai crede în creația Lui
agonizează printre lanțurile de carbon
și se întrupează pătimaș
în materia unei ființe
cu chipul palid
și inima întunecată
de șoapte nepătrunse
pierdute în timp
ca un blestem
sau ca o rugăciune
către neființă.
poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, o frumoasă poezie
Viața e ca un val de mare
Care se izbește de un mal stâncos.
Ea este o rază de soare
Care luminează un chip frumos!
Viața e extaz și agonie
Care continue la infinit.
E o frumoasă poezie,
Scrisă pe o lamă de cuțit!
Viața e un spectacol,
Unde joacă un singur actor.
E și o bună carte....
Citită de un simplul muritor!
poezie de Vladimir Potlog (9 august 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Niciodată nu voi mai dansa
așa cum n-am dansat cu tine
deși, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ți nume pentru mine.
Nu știu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaște vreodată,
ales ești tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau același înc-o dată.
E prea târziu să fim o întâmplare
deși e chiar devreme să insiști
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul lașității că exiști.
poezie de Luminița Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprinde-mă în brațe
alunec pe pietrele iadului în ape străine
ajută-mă să urc malul înalt
pentru că în apropiere este orașul
în care catedralele îmi zâmbesc
tăcerile s-au țesut în așteptări
inima se joacă dimineața cu lumina
numai gândurile rămân pradă zborului
nu le oprește nimeni
nu poate
cuprinde-mă în brațe
și nu mă lăsa să cad de pe acoperișuri
veacul acesta are țiglele ude
și pământul denivelat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!