Poezii despre charles baudelaire, pagina 16
Litanii către Satan
O, tu, ce între îngeri, ești cel mai învățat
Și mai frumos, de soartă și laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinț izgonit din ceruri, rămas nedreptățit,
Și care, -nvins, de-a pururi, te-nalți mai oțetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce știi totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul și proscrisul
Și cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paris
niciodată
chiar în vremurile bune
n-am visat să
mă plimb purtând beretă
cu bicicleta prin acea
metropolă
iar Camus
întotdeauna
m-a
călcat
pe
nervi.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bijuteriile [Les bijoux]
Draga mea era goală, și să-mi cânte în strună
A păstrat pe-a sa piele sunătoare podoabe,
Prin a lor opulență ea părea o stăpână
Cum erau în vechime a Maurilor roabe.
Când dansează, se-aude sunet viu și sarcastic,
Iar metalul și piatra, cu luciri cristaline,
În extaz mă aruncă și îmi place fantastic
Când lumină și sunet se amestecă bine.
Deci stătea tolănită și simțea desfătarea
Surâdea relaxată pe înalta dormeză
Și iubirea-mi simțea, delicată ca marea,
Cum se-nalță spre ea ca un val spre faleză.
Ca o blândă tigroaică, mă privea insistentă
Visătoare, pierdută, încerca multe poze,
Și a ei inocență, și-a ei poftă ferventă
Aduceau un nou farmec printre metemorfoze;
[...] Citește tot
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funeraliile insectelor mele (9)
Copil fiind
aveam un cimitir
sub un trandafir
unde îngropam insectele
și păsările moarte.
Îngropam insectele
în folie subțire de aluminiu și în cutii de chibrituri.
Îngropam păsările
în petice de cârpă roșie.
Totul era foarte trist
și eu plângeam
în vreme ce săpam în țărână
cu o lingură
micuțele lor morminte.
Baudelaire venea și
mă asista
la funeralii,
spunând rugăciuni scurte,
de mărimea
păsărelelor moarte.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un interludiu
Repet, nu-i nimeni bun de pus pe rană
Și nimeni de blamat, de bună seamă:
Tu, mi-ai uitat demult sărutul, doamnă,
Iar eu nu-mi mai amintesc cum te cheamă!
poezie de Algernon Charles Swinburne din Poeme si balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea noastră
suntem departe-n timp și spațiu
ne leagă numai o iubire....
născută cu Homer odată
și se numește poezie!
a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari.
a fost iubita lui Baudelaire
a fost iubita lui Whitman.
de la Virgiliu pân-la Pușkin
de la Rabelais și La Fontaine
iubită de Villon și Shakespeare
rămâne-n timp un vis etern!
pe noi ne leagă o poveste...
când toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat, și nu în foileton.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre fericită
în inima mea este o pasăre fericită care
vrea să iasă în lume
dar eu sunt prea dur pentru ea,
îi spun, stai acolo, n-am de gând
să las pe nimeni să te
vadă.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea noastră
suntem departe în timp și-n spațiu,
ne leaga numai o iubire,
nascuta cu Homer odata
si se numeste Poezie!
a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari
a fost iubita lui Baudelaire,
a fost iubita lui Whitman!
de la Virgiliu pana la Puskin
de la Rabelais si La Fontaine
iubita de Villon si Shakespeare
ramane-n timp un vis etern!
pe noi ne leaga o poveste...
cand toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat... și nu in foileton!
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bolnav
Mi-e sufletul bolnav, o știi!
De spleen și de melancolii,
Și doruri triste nențelese,
În vagul lui brumos se țese.
Mi-e sufletul bolnav, o știi!
Din dragostele vechi, târzii,
Rămas-au rănile deschise
Cu sânge și ruini de vise.
Veghează deci la căpătâi,
Cu mâna albă mă mângâi,
La pieptu-mi fața ți-ai plecat,
Să bată inima-a-ncetat.
Și capu-mi cade tremurând,
Eu voi muri, presimt, curând,
Pentru mormânt un imn îți cer:
Să-mi cânți un vers trist din Baudelaire!
poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și luna și stelele și lumea
Plimbări lungi noaptea
asta face bine sufletului:
trăgând cu coada ochiului prin ferestre
urmărind neveste obosite
care încearcă să-și potolească
soții turbați de băutură.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!