mi�care literar�

Camera de tortură a subiectelor care te-au atins

N-am încotro, va trebui să recurg
La această cameră obscură

Am să-i smulg unghiile libidinosului
care doar te-a pipăit, uitând esenţialul,
Am să o tund chilug pe coafeza
care te-a mutilat, epilându-ţi jungla magică,
răpindu-mi astfel plăcerea adrenalinei
a aruncării în necunoscut

Dar cel mai aprig mă voi răzbuna
pe cel care cu laba
te-a tatuat deasupra triunghiului scalen
de atâta iubire cu hieroglife nipone,
Tu care, cu limba vechilor cazne –
o română dureros de expresivă –
vorbeşti, cu accent grav, prostii...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălăţeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care ştie

Omul care ştie, face
Ca în pilda cu talanţii,
Nu-i parşiv ca speculanţii
Şi nici lacom sau rapace.

De-i judecător de pace
Şi-anchetează traficanţii,
Omul care ştie, face
Ca în pilda cu talanţii!

Chiar şi-atunci când nu ne place,
Din prostie, igorranţii,
Cu tupeu, ingraţi, tenace,
Caut-a-nvăţa pe alţii...

Omul care ştie, face!

poezie de Radu Ivan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de om decent, dus cu pluta

Caut o femeie imperfectă
Care şi minte uneori
Care mai şi uită
Care mai lasă de la ea
Care ştie că lumea e gri
Cu aceasta femeie voi fi dornic
să am mulţi copii

care în excursie nu merge cu sprayul la ea
pentru a ucide muşte şi furnici
ci sfinţeşte orizontul cu inima ei deschisă
care ma iubeşte asa cum sunt
acum şi aici

Caut o femeie simplă
Cum simplu vine înserarea în iubire
Să nu îmi contorizeaze orice greşeală
Cu care viaţa să nu fie dramatic ă,
Precum o aţă subţire.

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pictat

să vorbim limba frunzelor
care părăsesc ramul.
să vorbim limba rozelor
care ard în bătaia soarelui.
să vorbim limba nucilor
care şi-au aruncat în văzul prădătoarelor
camăşile verzi.
să vorbim limba viilor
în care locuiesc dintotdeauna
sperietorile.
să vorbim limba unor şerpi încolăciţi
de stâlpii caselor.
să vorbim limba orologiilor
cocoţate în vechile pieţe.
să vorbim limba asta de pământ
aninată deasupra inimii mele
ca o ceramică de Horezu.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liceu

Anii de liceu nu se uită niciodată
Nu uiţi că erai obligat să porţi cămaşă şi cravată.
Nu uiţi cum aşteptai cu atâta nerăbdare
Să vină mai repede vacanţa mare.
Nu îl uiţi pe cel care mereu îţi lăsa suc în bancă
Sau când te rugai ora de mate repede să treacă.
Nu îl uiţi pe cel care ţi-a rămas ca un frate
Chiar dacă destinul te-a dus aşa departe.
Nu îi uiţi pe cei care măcar o dată te-au ajutat,
Care te-au făcut să râzi, care ţi-au dat un sfat!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 martie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii care se iubesc

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi numai umbra lor
Înlănţuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia şi dispreţul lor şi râsetele şi invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel care sunt

Doamne, cât de puţin
seamănă acel care sunt
cu cel ce a fi mă doream...
Mă întreb în care răscruci
am tot pierdut din mine câte-un colţ,
pe ce cărări pietroase m-am tot fărâmiţat
şi-n care crânguri
printre falange visele s-au scurs?

Măcar genunchi pe care să se plece
ori mâini întinse-a rugi ori răzvrătiri
străinu-mi suflet de ar mai avea...
Până şi gura
o peşteră zidit-a devenit, iar ochii
doi stinşi tăciuni sub a trecutului cenuşă...

Cum te voi regăsi cândva şi cum
putea-vei să mă recunoşti,
un ciob
din amfora care eram odată?

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori dimineaţa
spre deosebire de amiază
sau seară
atunci cînd lumina începe să fie plină
te desfaci
ca o lalea roşie
şi găseşti semne
pe care mai bine nu le-ai traduce-n speranţe
şi dansezi de unul singur în casă
cu cratiţa pe care o speli
de la mazărea care ai terminat-o azi noapte

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care trăiesc pe dinăuntru

sunt oameni ca şi mine
care trăiesc pe dinăuntru
ca într-un schit săpat în carnea lor
de întrebări fără răspuns

în care Dumnezeu
încă din primordialele infinituri
prin sensibilitate
şi-a lăsat amprenta

oameni oglindă
în a căror privire
se reflectă toate suferinţele

care preferă să vocifereze prin artă
şi dacă ar prinde cu adevărat glas
agonia lor interioară
lumea întreagă
ar asurzi

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopţile, indiferent de anotimp,
în care frumuseţea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzeşte,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristeţea grijulie în care s-a învelit
când ştia că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soţia mea,
mândria sărată care îmi mijeşte în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!