Poezii despre topit, pagina 14
Exilat în iubire
M-am exilat într-o iubire
De ani și ani mult tăinuită,
Doar începutul îl percep
Ca pe-o zambilă înflorită.
Atunci speram că o să-ți placă
Gestul ascuns în fericire
Prin care dulce te-am cuprins
Și ți-am promis mereu iubire.
Tu ai zâmbit. Pe loc izvorul,
Pădurii unde ți-am jurat
Intrarea mea-n acest exil,
Cu susur ne-a înconjurat.
Din mână ai scăpat zambila,
Cerul prin frunze ne-a privit,
De-atâtea fericite vise
În torța vieții ne-am topit.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub raze iubitoare
sfredelesc cu gândul într-un curcubeu
armonii multicolore ascund fatalitatea
fluturi albi dansează la mine-n decolteu
simfonia cerului cerne normalitatea.
a trecut furtuna grindina s-a topit
în raze iubitoare în freamătul solar
universul meu romantic nu e răvășit
de fulgere de tunet de chin și amar.
nu vreau să cred în moartea de seninătăți
nu vreau să fiu în fericire superficială
unesc lumea cu soarele, respir clarități
din gândirea demiurgului sacră, ideală.
alung umbrele din mine și obscurități
cu lumini armonizate de muzica siderală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut atâtea clipe
Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Și timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... și iar... și iar.
La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân și singur, trist și fără rost,
Uitând de timpul vieții lui frumos...
Și astfel suferința i-am aflat.
Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi și suspin.
S-au risipit luminile de ieri!
De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiți, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău
Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase
Și a lacrimi care mint.
Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.
Și mi-e bine... și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.
Și mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire
Ce se coace-n așternut.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțure
Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont, din tablele livide.
Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin de nuanțe albăstrui.
Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâșnetul de "mor"
Cum cupe cu șampanie-n parade.
Cât de gingașă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu șlefuiri volupte de-amoroasă...
Un țurțure, c-un scurt de viață, epatant.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vei găsi mereu
Tu esti iubirea veți mele
Tu treci tăcută pe un drum
Să-ti luminez drumul cu stele
Să treci prin negura de fum
Te-am întâlnit într un pustiu
Când sufletu-mi era golit
Din prima m-am îndrăgostit
Tu inima în focuri mi-ai topit
Apari iubire mea din vis
S-a înălțat frumosul curcubeu
Eu sufletul mi-l las deschis
Si îți promit te voi iubi mereu
Tu esti iubirea vieți mele
De ar fi iubirea un simplu gând
Să vii în nopțile cu stele
Mă vei găsi numele strigând
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nume
M-ai strigat Vladu!, n-ai știut
Ce rădăcini se-ascund în spate,
Mi s-a mai spus așa-n trecut,
De ast-am făcut trei pași în spate.
Și-ai continuat, eu m-am topit,
Nu știu, nu știu... mă răscolești,
Dar știu că nu-ți pot fi iubit,
Tu n-ai putea să mă iubești.
Nu aș putea să fac nimic,
Tu ești la început de drum,
Atât de mare, dar prea mic,
Aș încerca, dar chiar n-am cum.
Vladuu! rămâne doar un nume,
Ce tu l-ai spus întâmplător,
Dar ce-n parcursul meu prin lume,
Mi-a fost rostit doar din amor...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)
Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopți cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Și-acuma-n surdină suspină bizar!
Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greșind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.
N-am să cer vieții, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,
De lumea, o pâclă, despotică boală
Și partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând că te iubesc
M-am stins
între tăcerile târzii
și m-am topit
în visuri argintii
când stelele
se pregăteau a străluci
plutind alene
peste norii azurii
M-am rătăcit
și nu simțeam de zbor
sau poate
m-a atins un nor
credeam că tu mă chemi
de dor
dar nu...
a fost un astru călător
N-ai mai venit
și zorii dimineții s-au ivit
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perle de migdală
Pe perlele alunițelor de migdal
Sunt un greiere de sudoare prelinsă..
Topit în aburi quasari-n auroră
Cu învăluiri de șarpe mareeic selenar.
Trezit cu privirea de Artemis, plină
Ce-mi flambează metanul dorului, încins
În arcurile electrice de geană
În lavă venusiană de azur, întins
Pe tărâmul pielii de elizeeană
Sorbit prin pori cu setea-ți de Diană!
Și erupt din alunițe în fuioarele
De lumină purpurie ce sparg zăbrele
Universului până dincolo de stele
În fantele trăirilor atemporale...
În globuri de cristal cu amândoi,
În ploi de petale oriunde, goi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!