Poezii despre topit, pagina 15
E primăvară-n calendar...
E primăvară-n calendar,
Domol zefiru-adie
Și-un soare-aprins de chihlimbar
Pândește la chindie.
Tresaltă firea-n ciripit
De triluri îndrăznețe,
Dar gheața-n noi nu s-a topit
Și-n suflete-i tristețe...
Narcise galbene-și deschid
Petale grațioase,
În noi mai stăruie perfid
Firide-ntunecoase....
Răzbate soarele din nori,
Surâde cu blândețe,
Dar nu mai trec prin noi fiori
De dor... să ne dezghețe.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (15 martie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul iernii
Mai tremură-n simțiri miros de brad
Și lângă sobă se-mpletesc povești,
Mai trece un an în zări căzute-n vad,
Te strig din amintiri dacă mai ești.
Nici albul din ninsori nu s-a ivit
Să-mi spulbere tristețea de pe chip
Și-n sufletu-mi toți fulgii s-au topit
Minunile din iarna vremii par un mit.
Mai sună-n depărtări o notă de colindă
Și îmi roiesc în minte zâmbete zglobii
Amintirile mi se arată ca-n oglindă
Și văd cum de minuni se-ncântă doi copii.
Nici globulețele nu-mi par la fel de mari
Și tot ce-a fost cândva de-acum s-a șters,
Dar mai rămâne vie o trecere prin ani
Și-o nostalgie pusă la un colț de vers.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvarea
Lugubru șuier de salvare
Între a fi și a mai fi
O, Doamne, nu mă chinui
Îngăduie o amânare
De ce-o obsesivă întrebare-
M-au răstignit pe masă?
Seringi și pense mă apasă
Somându-mă la resemnare
Mi-e atât de clară neputința
"Fie ce-o fi" oftează axioma
De braț mă strânge, tandru, coma
De-aici încolo-i doar știința
Curg serurile din stative
Se zbat savante alchimii
Rezistă, suflete, sau vrei să fii
Topit în sumbre substantive?
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
orice copac e un ceas
prin care timpul tău
se vede-nmugurit,
bătut în cuie și deseori în cenușă topit.
fiece picătură de ploaie oglindă ascunsă
de lumină și temeri.
apa conștiinței se ivește
unde dimineți și soare nu pătrund.
fiecare vis e o cameră
a lumii ce-ar fi putut fi altfel.
vai celor fără niciun refugiu!
vai celor pierduți definitiv
în camera lor!
fiece clipă de pace o cumpănă.
de-o parte înaltul
de cealaltă adâncul.
pe coama ei cruci de pământ mergătoare
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim "te iubesc"
Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"
Să pot lua iar cerul subsuară
Și chiar de mi-o vei zice într-o doară,
O clipă să mă mint că mai trăiesc!
De mână să mă ții, fermecătoare,
Să simt de pulsu-ți e rostogolit ;
Deși-i doar un post-scriptum, negreșit
Și-un ultim răsărit naiv de soare.
O rază se va rupe-atunci din soare
Să-mi fie călăuză-n asfințit
Căci iezerele-n ochi mi s-au topit
Și-n beznă par, încet, să se coboare.
Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"-
Tăcerile din noi mă înfioară ;
O stea era de rând, pe cer, să moară
Și, Doamne, eu cât sunt de pământesc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farfuria aceasta de aer a zilei
Indiscutabil
cu o imaginație primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăușe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
și-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
și palma vântului ce le
leagănă ușor în
floarea zilei
un pireu de cuvinte ni se
servește în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de extaz
(iubitului meu Alexandar )
te simt ca pe-un poem în gândul meu exiști
o livadă cu meri azi a rodit în mine
să nu mă lași strivită de nori triști
fii ploaia de iubire cu semnele caline.
cu ține în Parnasul muzelor mă afund
în visul cu stele să mă prefac lumină
să ningă cu poeme în suflet profund
mângâierile tale doruri grele-mi alină.
vin-o ca o adiere de la polul Nord
alungă-mi coșmarul durerilor din oase
trezește-mi extazul să îl simt în cord
îmbracă-mă-n săruturi până la coapse.
în iubirea noastră am topit un fiord
secundele cântă lunecând prin sinapse.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează și-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieții mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii și epopei...
Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalță toate, simt!
Metafizic, mă transformă și-n speranțe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud și le consimt.
Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Și spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul din urmă
Rămân cu un gând alb
În margine de albastru
Pierdut din vedere de aripi
Murdare de cuvinte.
Te-am căutat în voci
Ca o piesă de viață
Scrisă la nesfârșit,
În gândul meu alb, rămânând
O promisiune fără istorie.
Să mă privești mai târziu
Prin ochii păsărilor din înaltul cer
Și aș vrea să îți spun din nou
Într-un gând simplu
Că nu am plâns acele zile...
Copacii au făcut copaci în jurul meu,
Și am exprimat sunsul lucrurilor,
În lucruri.
Primăvara și-a luat
Frunzele din toamnă,
Am topit înghețul pentru a tăcea
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!