semne

Întrebări, gând pe rând

Păsării căreia orizontul
I-a tăiat zborul,
Aripile nu i se mai văd,
Rămâne-n amintire dorul
Şi dragostea ascunsă în omăt.

Păsării căreia curcubeul
I-a furat culorile,
Penele s-au făcut fulgi
Pe toate cărările
Semne de cruci şi năluci.

Întrebările vin fiecăruia
Gând pe rând:
Cine-am fost,
Ce-am rămas,
Cine sunt?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât mai putem expira

tu, cel care cânţi iubirea în
cu totul alte verbe
decât cel al cuvântului dintâi
pe unde-ţi mai bate inima şi unde te pierzi
atunci când
las palmele încet pe cuvintele tale
şi te aştept să respiri
uneori sunt o Ană fără glas
alteori simt în mine fiecare inel prin care
tu dărui neîncetat din harul tău
alteori ne împletim vârfurile degetelor
într-un vers unic prelung primit de păsări
şi totul prin aer umple sacul de nevoi
cu litere umbre de litere
semne infinite semne pe care
pleoapele le închid ca într-un sipet
firide în zidul tău alb firidă în şorţul meu alb
şi jocul păsării şi ea albă
cu ghearele zdrobind zdrobindu-ne cântecul
ce iubire poate fi asta purtată pe sub tălpile Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea vieţii

Dreptate dânsul cred că are,
Pe când afirmă cu fereală:
E o enormă plictiseală,
Să mergi pe-o singură cărare
Cărarea vieţii i se pare,
Croită-a fi la nimereală
De un destin ce mai înşeală
Şi-ţi pune semne de-ntrebare
De-aceea, caută scăpare
S-o ocolească la-ntâmplare
Şi, căutând amic de soi,
Răspuns găseşte la-ntrebări:
Ţi-ajută prietenul butoi,
Să mergi pe alte trei cărări.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picioarele goale

Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aştepta,
cum aşteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.

Poate nu vei veni
şi eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc şi profund
Despre nemărginire.
Tai şi adaug linii frânte
Şi semne,
Cuvinte şi sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniştea
Pe tăişul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a aşterut liniştea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi m-am trezit plângând

am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
şi încă nu dă semne că s-ar opri
cu toate că trupul meu îşi cere odihna

singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară şi-ţi sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
şi cu temerile mele

mi-aţi pus mantie roşie pe umeri
ca să ştiţi cine e cel ce plânge
şi să fugiţi cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietricele colorate

dar azi mi-ai desenat o baltă
pe asfaltul de primăvară
nici o emoţie nu pare mai veritabilă

nimic deosebit
pe aici a trecut multă apă
şi trece
la fel
mai mult sau mai puţin stilizată

semne
de baltă

memoria nu obligă nu cere conturul
niciunei linii concrete sau
cochet neregulate

în care să te arunci
abandonându-te
să arunci

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâinii căutătoare

Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot strânge copacul în braţe
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;

mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneala roşie
a acelei mări în care amurgul
şi-a dezmeticit fruntea;

pe când eu
te-am risipit
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Anomalie normală"

Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puţin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Şi totuşi, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt şi alte probe clare
E totuşi o justificare,
Aşa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Şi-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

tu treceai în risipire
cer desprins din vechi tipare
ca să cauţi asfinţire
transparentelor hotare

şi îmi sărutai prin geam
ochi şi gură frunte plete
întrebând de ce mai am
stele-n gândul plin de sete

şi mă sărutai prin semne
în pădurea fără lemne
şi în frunze dispărui
şi în miezul de gutui

şi treceam în risipirea
transparentelor hotare
căutându-ne nuntirea
pe un ţărm pierdut de mare

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!