atarna

Sonet

Nu era nicio adiere de vânt
Şi-o parte din cer mă privea căzută,
Am oftat uşor – patruzeci la sută –
Şi mi-am lăsat aripile pe pământ.

O speranţă bătea încă pierdută,
Un zbor de-al meu rătăcea amar şi frânt,
Poemul îl compuneam mai scurt c-un cânt,
Pădurea nu mişca, rămasă mută.

Mirările din jur mă priveau stingher,
În jur, în curte, atârna o ceaţă
Nu mai aveam hrană pentru fagocer

Şi i-am dat din porţia mea dulceaţă;
Din căuş, de sus, curgea lăptosul zer
Schimbându-se pe jos în dimineaţă.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou rătăcit

Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi
orizontul este plin de zgomote lugubre
până la stele sunt ţesute intrigi
luminile-s rănite de gheare de umbre.

dezleg cuvântul de tăcere cu smirnă
speranţe-i rănite pun comprese cu lut
raiul făgăduinţei de univers atârnă
cum atârn şi eu de un vis absolut.

ca un coral în valuri cu curaj mă adun
dintre amintiri pribege cu poveri pe umeri
în ritmuri şi cadenţă clipele apun
dar voi fi acolo când o să ne numeri.

Doamne dumnezeule multe vreau să-ti spun
sunt ecoul rătăcit şi lumea o transpun.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus retrograd

îmi aşez timid bătăile inimii pe tâmplele lor
şi-i surprind pe toţi cum le scutură
ca pe nişte frunze uscate de tei
rătăcite în păr la sfârşit de vară

le adun mereu resemnată
cu grija unui copil ce-şi strânge jucăriile

de fiecare dată le găsesc tot mai goale
dar tot mai grele
- golul din suflet atârnă cel mai greu -
încerc să-l umplu cu utopii,
să-l ţin în aer
ca pe un balon cu aer cald,
dar simt că mă fur singură la cântar

azi e despre adevăr

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorial

şi amintirile au vârstă,
unele zac prin cotloane de vremi,
câte una e blândă, o alta e tristă,
pe una o chemi iar de alta te temi.

şi amintirile au greutate,
câte una atârnă ca piatra de moară,
una îţi izbăveşte prezentul de moarte
şi-l face trecut, mai crâncen să doară.

şi amintirile au ierarhii,
aşezate cuminţi în masonice loji,
din unele-ţi faci obsesiv liturghii,
te lepezi de altele, ca netrebnice coji.

de m-ai durat în amintire,
în negura-ţi de tainiţi sufleteşti,
atâta te mai rog, să-mi dai de ştire,
de-n ele mă omori sau mă trăieşti.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un bar gol.
un scaun.
nicio sticlă care să îţi contureze umbra,
care să îţi îmbrace uscăciunea.

te simţi patetic,
ca o poşircă în mâna unui general,
ca un tigru în mâna unui vegan ipohondru.

îţi vine să îţi iei luna în cap şi
să te arunci în primul cer pe care-l găseşti liber.

lumina aştrilor parcă atârnă de un fir de aţă.
neoanele îţi sugrumă tăcerea.
inutilitatea vorbeşte în ţine.
te umileşte/

nu trebuie să pupi picioare pentru a fi umilit,
trebuie doar să vezi nisipul zburând
iar tu rămânând tot acolo îngropat de propriile castele.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre viruşi şi bacterii

zeii huzuresc cu roşii portofolii
sărmanii se luptă cu pesta porcină
ţara e condusă de negre orgolii
aş vrea să evadez în ţara vecină.

simt gustul nedorit al amărăciunii
libertatea atârnă de timpul surd
lacrimi în tăcere mai sting tăciunii
imensului regret bizar şi absurd.

în pământ se răsuceşte Þepeş Voievodul
glia e vândută bucată cu bucată
românii pribegesc căci s-a extins exodul
viaţa în Romănia e tot mai complicată.

speranţei de prosperitate i se cântă prohodul
printre viruşi şi bacterii viaţa este sufocată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci, ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viaţă
că însuşi numele ce port
atârnă de-o aceiaşi aţă

că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porţi
iar după moarte altă lume
îşi reoferă nume printre morţi

un nume mort şi-o lume moartă
te-aşteaptă după ce vei piere
degeaba baţi la astă poartă
n-ai nici o şansă tu la înviere

viu dacă poţi fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.

poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea colindelor

în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol şi ger
cerbi şi căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.

magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheaţă atârnă pe acoperiş
magice poveşti le-am strâns intro salbă
din cufărul vieţii le scot pe furiş.

timpul pictează pe geamuri flori de gheaţă
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar şi oameni de zăpadă se bucură de viaţă
viziuni creştine umplu episcopii.

e vremea colindelor cu lumini pe faţă
vine Crăciunul legendar fără de utopii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!