Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

atarna

Poezii despre atarna, pagina 11

Orizont limitat

Pe toarte orizontul atârnă ieri, azi;
pe ieri îl găsesc la apusul ce vine
și astăzi e-apoi-ul de-un mâine ce ține
cât pot să rămân înc-un verde de brazi.

Deci sunt mărginit, nu se vede ce-i peste,
că nu pentru tot e mereu reușită,
iar azi, ce-o fi mâine, e-o nouă ispită
în mersul la toartă să închege poveste.

E totuși un spațiu, se cheamă speranță
ce ține între toarte un pic de-orizont,
vândut o capcană, în fond doar un pont...
ce nu-l mai prizez... resemnat în vacanță.

poezie de (5 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...

Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarță și inele,
Iar viața mea atârnă de morfină.

Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaș se teme de rutină,
Sperând să nu sfârșească-n foc, surcele.

Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc șiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,

Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...

sonet de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Uneori dimineața

Dimineața uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veșnicie
ca și țigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în față.
Gândul hoinărește pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agățată de cer.
Poemul se naște ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
și apoi coboară în camera goală,
așezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
și-mi fac din silabe șirag de mărgele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiune

sufletul meu este imensă enciclopedie
cu stele în palme și cântecul pe buze
am transformat tristețea într-o parodie
am scăldat în lumină gândurile confuze.

am lângă mine oameni pe care-i iubesc
le dau versul meu încărcat cu speranțe
cerul cu luceferi cu rugi îl înmulțesc
doruri atârnă greu în albastre balanțe.

cântă viori în mine și cerul le ascultă
aș vrea să îi fur morții încă un veac
să răspândesc în lume iubirea ocultă
mi-a fost hrană de suflet și leac.

o rugăciune sfântă către ceruri zboară
credința-n Dumnezeu deznădejdi doboară.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Lumea pe o bârnă

Priviți cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis și absolut
Și bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;

În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coșul i-au umplut

Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Suntem

Suntem într-o istorie depravată,
Întinsurile ei peste amintirile noastre foșnesc sonor.
Cuvinte de jale neluate în seamă se nasc în prezent
pătând peisaje mioritice.

Sunt ochi care plâng
ca o menire de nemișcare a destinului.
Sunt bocanci încleștați de legi suprapuse
venite smuls peste mulțime.
Din urmă vine durerea și sângele pierdut.

Umeri timizi de femei
trec prin sentimente încălzite de puterea banului.
Brațele poporului atârnă ca niște ramuri plecate,
pe jumătate împietrite.

Suntem într-o istorie depravată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Iubește-mă ca ploaia

agăț de mine cerul cu-n braț
pe-un munte bat sunete
cârlige atârnă drept mâini de inima mea
mă strânge-o gheată
strada trece fără mine
caut colțul după care m-am pierdut
cânt sunete mută de pe un portativ
dintr-un ieri de viață
am mai rămas doar cu-un strop de suflet

Ascultă! De mă vrei
caută-mă la prima bătaie de inimă
păsările nu mai vor să vină
am rămas fără cer
nu mai sunt decât o fântână secată
căreia îi este sete

iubește-mă ca ploaia

poezie de (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Un nou început

secunde triste, străine fără culoare,
botez cu respirația tăiată și gust de cenușă
firul de plumb atârna de poala mamei
devenind adevăr
neputința clădindu-se în lumină
o pată de sânge creștea
neiubire cernea văzduhul
și vulturi zburau printre nori

am frig în palme și oftez
nevoia de spălare a gândurilor
e ca o lecție despre toamnă
sunete, culori și durere,
pe umărul meu umbre de păsări infernale
și o chemare să plec din urât
greșirea cerului o șterg cu o nouă respirație
o nouă explozie a inimii pentru înțelesuri înghețate,
un nou început.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lebăda

nu priviți lebăda
niciodată de-aproape
eu am văzut-o ieșind la mal
înfulecându-și prada
și guițând porcește
grăunțe tăvălite
în prundul umed
și trupul gras și dezechilibrat
de pe-un picior pe altu-i cade
și aripile scurte îi atârnă jalnic
și ginii i se leagănă dizgrațios
cu ondulări de șarpe de mocirlă
lebăda are pe cap
coroană subțire de aur
și-și poartă pe ape
dumnezeește săgeata și e
zveltă din cale afară
numai privită-n amurg
de la mare distanță
printre nuferii moale pocnind

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Sunt propriul meu trișor

Sunt obiectul și martorul
propriului meu trup,
iar carnea-mi atârnă de suflet...
Ce minciună salutară e viața,
când ai experiența tristeții –
și seara, dar și dimineața!

Nici morală, nici echitate, în lume,
doar dispreț și suferință,
în tot și în toate,
în conștiință, în carne și sânge,
în totul ce râde, în totul ce plânge,
în fiecare timp, răstimp
și anotimp!

Despovărează-mă, Doamne, de trecut,
și lasă-mă gol în fața viitorului,
căci, nu mai știu să exist,
în această perpetuă ignoranță de a fi
propriul meu trișor,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 11 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook