coasta

Îndurare

Fratele meu cerşetor
tu, chip al singurătăţii cu trupul plin de bube!

Ce e cu aceste semne de cuie în palmele
în care ţi-am pus bănuţii de-aramă?

Şi aceste subite surpări de tandreţe
această risipă de mir, această rană deschisă, acest soare
care pe amândoi ne cuprinde, egal, în dezmierdările sale?...

Vine iarna. Va veni în curând. Şi tu vei avea trup de gheaţă
şi eu trup de cleştar voi avea. Ori poate invers...

Deocamdată, cu o durere ascuţită în coastă
merg dezbrăcat prin mulţime
de parcă o clipă înainte nişte brute de soldăţoi
mi-au tras cămaşa la sorţi.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepale de fildeş

aglomerăm peroanele
cu bagaje de scrisori anonime
pierzând şirul întrebărilor anoste
prin ploaia febrilă de mai
jumătăţi de măsură
îşi caută prin crânguri perechea...

petale înflorite de tei
răvăşesc ochii blândelor şoapte
stânjenite de murmurul ascuţit al tăcerii
se aud paşi inocenţi pe alei
ca o plăpândă adiere a zefirului
ce mângâie pletele serilor caline

rostogolesc sub azuriul umbrelei
siropoase declaraţii de logodnă
promiţătoare legăminte petulante
cascade de sărutări amoroase

rădăcini din butaşii iubirii

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi sunt? Ce-ţi cer?

Ce-ţi sunt? -Iubită
Ce-mi eşti? -Ursită
Ce-ţi cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ţi sunt? -Nu ştiu
Ce-mi eşti? -Pustiu
Ce-ţi cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ţi sunt? -O coastă
Ce-mi eşti? -Năpastă
Ce-ţi cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ţi sunt? -Izvorul
Ce-mi eşti? -Ulciorul
Ce-ţi cer? -Blândeţe
Ce-mi dai? -Tristeţe
Ce-ţi sunt? -Femeie
Ce-mi eşti? -Scânteie
Ce-ţi cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încălzire globală

... Încălzire globală, încălzire globală
Ai aguns şi la noi, ai aguns în sfârşit
Tot mai multe femei văd cu ţâţele goale
Şi pe multe din ele, chiloteii s-aprind....

Mulţămim Creatorului, încălzire globală
Că bărbat că şi noi – la bărbaţi s-a gândit
Şi a scos tot ce-avem mai de bază afară
Nu doar coasta pe care chiloteii s-aprind...

Încălzire globală, încălzire globală
Poţi să stai cât doreşti numai frigul nu vie
Căci altfel tot ce-a scos Creatorul afară
Îmi îngheaţă de închide gazul ăsta, Rusia

poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe comanda navei, la cârmă

Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmăreşte atent cursul navei.

Prin ceaţă, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari – dangăte prevenitoare legănate de valuri.

Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eşuării.

De veghe timonierul ţine seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa şi nobila navă cu preţiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranţă.

Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara pe care n-am urcat încă

Degetele se preschimbă-n vise,
Cu buzele culeg petalele lor,
Realitatea ninge pieziş
Pe colţul nesfârşit al rătăcirii.

Muntele se colorează când
Cerul balansează pietrele,
Tremură clopotul în care poticnesc
Mânăstirile clipelor.

Limba aruncă auzul în haos,
Încâlcite privirile adorm în fum de tămâie,
Abandonat pe cuiul din coasta Domnului
Caut setea de adevăr din umbrele vieţii.

Ştiu o lespede care desparte apele,
Ştiu unde capătul infinitului devine obscur,
Nu ştiu însă cum pot coborî
O scară pe care n-am urcat încă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

A rămas o bătrânică,
Necăjită, fără carte,
În sătucul de pe coastă,
Căci copiii sunt departe.

Au ajuns oameni de vază,
La oraş trăiesc regeşte,
Biata mamă este mândră,
Zi de zi îi pomeneşte.

Şi se roagă pentru dânşii
La biserica din vale,
Domnul să îi lumineze,
Să îi ţină drepţi pe cale.

Dar n-au mai venit pe-acasă,
Cam de multişor, bag seama
Şi plâng ochii ei întruna
Şi ce singură e mama!

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (15 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume în alb

mistere păşind într-o luciditate de floare
miezul îşi lasă umbra-n grădini de-nţeles
moale-n palparea visării
te cheamă a flori, în ziua numirii tale răcnesc
femeie din aceeaşi nuntă,
Domnul strivind în copitele asinului drumul,
deschizând
mormânt de curând
chemând
pe tine a floare

ştiu, scriu nimicuri
în veghea aceasta de petale

corolă în lacrima ta de iubire numeşte
femininul înfipt în coasta lui Dumnezeu,
nu te pot scrie, am păşire de Om
şi-mi este mersul vorbei păgân

asupra fumegării a fi

[...] Citeşte tot

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de colţ

Doar tu femeie îţi mai poţi muşca buzele
între o floare de colţ şi o coastă de deal.
Eu nu mă mai recunosc
şi nu mă mai deosebesc pe mine de mine.
Timpul este secundă altoită de secundă
Aşa şi eu femeie. Eu sunt trupul meu
altoit de trupul meu!
Doar tu femeie! Doar tu îţi mai poţi muşca
buzele tale mereu cu mine
chiar dacă eu nu mai sunt eu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iederă să fii

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!