coasta

Pe coapsa dimineţii

Primăvara instinctelor tale
îţi dă, zilnic, dulce rotocol,
Duhu-ţi joacă principalul rol,
Poezia ţi se-aşterne-n cale.

Să te zvârli în muzică şi versuri,
Şi-n culoarea verde a luminii,
Vino, Simm, c-au înflorit mălinii,
Tu şi eu – ciudate universuri...

Va veni şi-o zi a diferenţei,
Între drama cărnii şi a minţii,
Şi, sublim, te-asigur pe toţi sfinţii,
Că sorbi-vom fagurii esenţei.

A esenţei şi-a splendorii vieţii,
Reflectate-n cânt şi poezie,
Să urcăm pe coasta dimineţii,

Şi să stăm acolo sine die,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada femeii perfecte

femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naştere
femei care plâng şi se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca şi ele
femei sensibile şi pline ochi
de iubirea pe care nu ştiu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălţimea sentimentelor ei sincere şi curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
şansa unei vieţi fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecţiunea lor

femei rămase singure...

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârnaie

pe strada cu sensul unic fiinţă
clipa se prostuează cu Dumnezeu,
în iarăşi năvălirea curgerii
e un sânge întărind falusul timpului

de mă renaşti e tot spre a muri

cenuşa e rece, pasărea e-n adânc de cer,
respirarea-mi atinge-n aripă

eşti mai frumoasă când plângi dintr-o jale
în zemuri lacrimale fierbe taina
pe foc al privirilor spre zare,
distanţele se absorb în mine, coastă femeie

îţi scriu de la o margine
gata, gata de a mă arunca în hău
voi avea preoţi de întuneric lenos
şi poate pleoapele tale
cu genele ca de gratii

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Medusa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasta de Azur - Nisa

E Scoţia drapată în clasicu-i decor
De ceţuri; plajă, lacul - pustii şi diafane.
Novembre, tribunalul tuberculoşilor.
M-a exilat pe ţărmul blândei Mediterane -

Mă va purta comodul fotoliu rulant
Condus, de bună seamă, de un valet. Şi ce
Trist soare-o să clipească la ceasul de versant
Pe lunga promenadă numită des Anglais...

În timpu-acesta, Jana petrece timpuri bune
C-un crescător de-ovine, cumplit şi lat în spate
Şi graţia-i nespusă adie-ntr-o păşune
Cu nu ştiu cât de multe hectare-mbelşugate.

Când sângele meu palid în asfinţitul ud
Va face să se stingă Mediterana - ea
Se va trezi acolo, în falia de Sud,
În zorii calzi ai verii... E foarte bine-aşa...

poezie clasică de Henry Levet din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada rătăcită

A nins pe frunza de alun,
Pe cea de măr, cea de cais,
A nins pe gândul meu cel bun,
Pe fericirea dintr-un vis.

A nins cu fulgi de bucurie
Pe-o poză din copilărie,
Cu puf de păpădie a nins
Pe dorul tău străin şi trist.

A nins o clipă rătăcită
Pe dragostea mea pribegită
Pe o iubire ce s-a stins
Cu fulgi de mătase a nins.

Rup din zăpadă o fâşie
Să învelesc o nebunie
Am s-o ascund după o coastă
După a sânului fereastră
Cu sufletul s-o încălzesc

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă seacă

De prin ceruri eunuce
Nu-i omăt a se mai cerne ;
Nu am şarmul de-a seduce
Doamna viselor eterne.

Noaptea pare tot mai seacă
( Lasă vinul care-i dulce! ),
Dorul vine, dorul pleacă
De bărbie să te-apuce.

Nu e iarnă - nu-i năpastă,
Fierbe caltaboşu-n tuci!
Un Adam fără de coastă
M-ai lăsat să mă usuci.

De ce nu priveşti în urmă,
De ce ştii numai să taci?
Pare-a mă strivi o turmă
De netrenici draci gonaci.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vis, din visul său... femeia!

Cine ştie care sare e gustoasă şi din care ocnă-i scociorâtă,
Cine de-un păianjen, molii, fluturi este pe o viaţă osândită,
Cine ştie, poate, vrea şi face totul pentru a fi desăvârşită,
Doar pentru o coastă nelalocu'-i, care de Adam e dăruită?

Cine a ştiut, c-anume coasta ne va declara, pe veci, datoare
şi acasă, şi la muncă... şi ( mon dieu!) va fi şi diferenţă, şi valoare...
Deşi rupem de pe noi cămaşa, că lucrările ne iau din frumuseţe,
Hai să recunoaştem, cu drag, astăzi, că ne sunt izvor de tinereţe.

Noi, suratelor, suntem lumina, unde bezna totul împânzeşte,
Când zâmbim, şi-n geruri, primăvara ghiocei despătureşte,
Şi când plângem, ne e dat norocul, lacrima ne face sănătoase,
Of, şi ce iubire este după... şi ce tinere ne ţine, ce frumoase!

Nouă ni se-nchină lumea-ntreagă pentru graţia înaltă hărăzită,
Deformate, a cloci în noi copilul, dulce, ne visăm povara fericită,
Luni de zile "un ţuhal" ne ia grumazul, e suprema mărturie de iubire
Şi nu-s piedici ce-ar strivi voinţa, de-a gusta materna împlinire.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus...

Ţi-am spus mereu, melodios,
Că tu eşti cea mai cea din sat,
Că-ntreci cu zâmbetu-ţi frumos
Ceata de îngeri din înalt.

Ţi-am spus şi crede-mă că-ţi spun,
Floare mirifică din vis,
Că-s sănătos, nu sunt nebun,
Iubindu-te poeme-am scris.

Dacă-ţi recit, dacă-ţi zâmbesc,
Dacă doresc şi¬-ţi fac ocheade,
Să te cuprind, să te iubesc,
Viaţa ni-i fără păcate.

Mereu ţi-am spus, melodios,
Că tu eşti stea din cerul meu,
Poate din coasta mea eşti os
Pictat de bunul Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Frumoasă-mi eşti prin simplitate,
Aşa cum ai fost tu creată,
Un suflet blând, cu puritate,
Din cer aicea aşezată

Să nu te-acoperi în culoare,
Nu trebuie să te ascunzi,
Mă lasă ca să văd ce doare
În ochii tăi adânci şi blânzi

Am să te vindec cu iubire,
Aşa cum tu m-ai vindecat,
Femeie bună, primenire,
Fii cine eşti cu-adevărat

Uitat-au toţi, acum e timpul,
Doar lasă-mă să le arăt,
Îmi vor citi cu toţi cuvântul,
Se vor îndrăgosti de tot

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (20 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!