miros

Unde există calculul aritmetic nu există Iubire. Din nefericire, în viaţa modernă, Iubirea are miros de cont bancar, de comerţuri şi de celuloid. În acele cămine unde există doar totaluri şi resturi, nu există Iubirea. Când Iubirea pleacă din inimă, cu greu se mai întoarce. Iubirea este un copil foarte morocănos.

Samael Aun Weor în Căsătorie Perfectă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape alb

Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!

Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetineşte,
Miros a peşte.

Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL

Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii se trag în lumină

orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust

moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn

mă prinde mama
căţărată
în podul cu amintiri

praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru

pe uşa din spate
intră

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară în Lans

Drumeţie prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniţi. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.

Frumos: o, melancolie şi râset violet.
Seară şi miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunţile noastre încinse.

Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte şi mută o viaţă uitată.
Prieten; înfrunzite podeţe spre sat

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morbid...

Miros parşiv şi gust de boală,
Tăcerea stă la aburit,
Un verde ruginit în poală,
Iar ce e simţ, e aiurit...

Mai lacrămă un gând de seamă,
Se mai lovesc doar ochi în vid,
Şi trage ceasu-n zări cu teamă,
O scârba e... totul morbid!...

Sunt cărări ceruite candid
Ce duc în sălaşul lepros,
Umplut de gheţarul torid...

Valsează-n pas trândav, mieros,
Amorul, serafimul morbid...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi iubirea nu mor, nu se strică, nu au miros urât, nu mucegăiesc, nu putrezesc. Ele aproape întotdeauna sunt împreună. Ele intră-n inimă şi-n suflet, ca o lumină. Ne părăsesc atunci când ne murdărim cinstea, cugetul, inima, sufletul şi gândirea. Cât de adânc le-am îngropa, ele tot ies la suprafaţă. Ele nu pun lacrimi pe chipul nimănui, decât de regret, de fericire sau de izbândă.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comprimare

am citit pe undeva
că se poate comprima
timp, materie şi cer
ascunzând un nou mister

dacă e adevărat
aş vrea să fiu ajutat
să comprim iubirea mea
care mi-e povară grea

aş ascunde-o într-un lac
sau pădurea cea de fag
aş avea braţe deschise
să cuprindă alte vise

vreau să am noroc în ele
şi miros de sânziene
lângă râul dus în vale
unduindu-se la soare

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţă

apropierea feţelor are trei perechi de ochi
roşul nu e culoare
este miros de trandafir
iar culoarea se târăşte şi cade din noapte
ciocnirea ochilor precum ciocnirea planetelor

iar distanţa este gâtul coloană
gâtul oblic al dornicei Nemesis
iar distanţa e setea ei nestinsă
ridicată deasupra atingerii deasupra timpului

poezie de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afara ploua

lacrimi de inger,
pe aripile tale de demon,
au spalat pacatele noastre
sarea si sangele ce s-a scurs
ne-a inecat pe toti!

gandaci peste tot, sub pat
stau incaltati
viermii si serpii
se incolacesc in jurul
inimii moarte

miros intepator,
glasuri ce te surzesc,
ganduri ce iti plutesc,
nu ma mai trezesc...

afara ploua!

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...
În groapă simt un miros de brumă,
Pereţi de pământ atinşi de ciumă
Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...

Mă uit la cer şi aştept o pană...
Aştept să cadă peste rană,
Să pot pune amintiri in ramă,
Mă uit la cer şi aştept o pană...

Corbul mă vede, mă plânge, mă simte...
Dorul, durerea şi frigul îl resimte,
Mă priveşte neputincios,
El e acolo sus, iar eu aici jos...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!