Serioase/triste despre miros
Rezultate pentru miros în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Banii n-au miros?
Pentru politician
Azi, mâine, la anul...
Ziuă, noapte, banul
Are miros de... ciolan
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și miros sunt două cuvinte adesea asociate etimologic în multe limbi. Între sexualitate și miros există o relație foarte strânsă, care funcționează în ambele direcții.
citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Sfârșitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârșitu-i nemurire.
Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ți arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt și-o adulmec,
O simt și-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.
Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aștepta
O clipă-n puls față de alții.
Nu vezi?
[...] Citește tot
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
A tine, A mine
Mai miros a tine, mai miroși a mine,
o să vină vremea să ne șteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăși te vâna,
azi rămâi cu moartea, tristă, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine - trist și dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros salcâmii
Miros salcâmii de-aici, de departe..
Parfum de aer proaspăt și de vânt,
De crengi care se-apleacă la pământ,
Și-aud chemarea lor în mii de șoapte.
Cu gust de miere și copilărie,
Cu flori imaculate, mici și albe,
Atârnă-n gândul meu frumoase salbe,
De amintiri pierdute-n poezie..
Pe drumul presărat doar cu petale,
Plutesc și parcă zbor cu-aripi supuse,
Îmi împletesc trăirile nespuse
Cu așteptări care mă duc la vale..
Miros salcâmii, și-i simt mai aproape..
Cum zboară timpul peste-a lor tulpină!
Puțin mai scorburoasă, fără vină,
Îmi picură din seva ei pe pleoape..
poezie de Marilena Ion Cristea (27 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poezia mea
În poezia mea veți intra ca într-un sat de munte
veți vedea întâi,, neobișnuitul.
Veți remarca frumusețea sălbatică a locurilor,
iarna veți simți în nări miros de lupi și fum;
vara, miros de fân și rășină- totul îmbibat
cu ceva care aduce a sudoare și a pământ- pământ adânc...
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete de alb, de zăpadă albastră și de stele căzătoare. Dor de miros de brad și de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoței în liniștea pământie a nopților de decembrie. Pași de Moș Crăciun pierduți în zăpadă până-n dreptul ușii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuși ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de pași împiedicați în scârțâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă și sirop de brad și cu urme de îngerași în zăpadă... Mi-e dor în gând.
Gabriela Chișcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Miros de coasa
E amurg si mai raman
Langa foc si amintire,
Ma adun din risipire,
Si incep sa cant pagan.
A fi fire si nefire,
Nu mai stiu ce mai ingan,
Umbla cineva la fan,
Simt venind miros subtire.
Taie cineva lucena,
Cu o coasa veche, grea,
Ca si cand si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.
Parca-as sta, parca as pleca
Parca sunt altcineva.
poezie celebră de Adrian Păunescu din rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calendar
Preludiul toamnei, virtuozitate,
magia împlinirii de nuanțe,
frunzișul care se așează-n stanțe
e prund de curcubee sfărâmate
cu ochiul treci, cu pasul peste toate,
muzeul arde dar nimic nu piere,
miros de ceară și miros de miere,
paleta unei vechi maestru poate
să povestească razele de soare,
un șir visat de orbitoare trepte
sau gestul renunțării înțelepte
spirala unei frunze căzătoare...
poezie de Dan Dănilă din Calendar poetic (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de trandafiri
Gâtul e uscat și limba amurțește. Aerul scârțâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forța te lovești cu fruntea de perete.
Simți un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foșnitor îți atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îți mângâie blând gâtul.
- Așa de mult aș vrea - îți spui în șoaptă - să fii un vis.
poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >