vulnerabil

Invitaţie la vulnerabilitate

Am ocazia de a fi vulnerabil
alături de cel ce coboară din ultimul tren
am ocazia să fiu primul la capăt de linie,
să lucrez cu fiinţă-mi în moduri binecuvântate
să-mi spun'' ia-ţi sufletul în mâini şi vezi ce faci cu el!''
ai lui Dumnezeu suntem, cu toate,
trăim în poveşti invizibile unde sufletul se creează
am să trag cu creta, pe asfalt un semn...
pentru noi, pentru că încă-i devreme
pentru mine, de aici... se dă startul!
deja, iubesc să fac greşeli,
să fiu de destin citată...
de ce m-aş teme? am nevoie de -o bucurie fără margini
s-o trăiesc însetată ( în acest orăşel)
aşteaptă-mă la capăt de linie, de lume, unde vrei...
am ocazia de a fi vulnerabil...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (7 ianuarie 2023)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul vulnerabil al primăverii

Ai
privit
vreodată
în
ochi

un copac

Poetule

Poate
doar
primăvara

Când
mugurii
îşi
ridicau
pleoapele
somnoroase

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sa stau si sa ma predau?
NU... nu pot sa stau
Vreau sa stiu, sa inteleg
Si sa vad incotro merg

Sunt descult si vulnerabil
Am vointa, sunt capabil
Cioburi ce ma taie in talpa
Nu ma fac sa merg in graba

poezie de Virgil Raicu
Adăugat de Virgil Raicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Uneori, acolo sus,
descoperită de adevăr,
alunecă poteca soartei.
Creaturile molatice,
cu ţipătul dogit de aşteptare,
suspină-n cuiburi de lacrimi.
Haloul pământului,
acoperiş de milă vulnerabil,
pentru sămânţa cerului.
Topit de durere,
globul stins visează vedenii;
culese de pe alt tărâm
Şi somnul înghite în sec,
cu voluptate,
hrana care trebuia,
digerată demult...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit al mirării

Te-am plăsmuit cu răsăritul,
Ţi-am proiectat eternitatea,
M-ai însorit la un apus,
Mi-ai redobândit cetăţenia universală.

Voce nemilos de feerică,
Privire vulnerabil de înălţătoare,
Zbor neiertător de genial,
Lacrimă subtil de tămăduitoare...

Fiică a vieţii mele pure,
Pui al Cerului Iubitor,
Copil al înţelepciunii purităţii,
Urmaş al comorilor timpurilor.
Ce să fi creat, eu,
Cum să fi ştiut, eu,
Ce să fi cântat, eu,
Când să mă fi rugat, eu?

Infinit al mirărilor de... mamă...

poezie de Mădălina Gîscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde? Când? De ce?

Unde se duc iubirile când pier
Şi unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Şi când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Şi ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul aşa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toţi acolo,
De ce-aşteptăm, mai întâi, să murim?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragilitate cotidiană

iarna conjugă la nesfârşit
verbul supravieţuirii
şi evită conştient pronume personale

acest "noi" pare a-şi reînnoi jurămintele
în fragilitatea cotidiană
şi caută salvarea în regenerare cu celule stem
fără termen de valabilitate

nici punctele geografice
nu pot înlătura microbul dorului
infiltrat în epicardul vulnerabil al inimii,
doar îşi opreşte ticăitul
pentru a asculta tăcerea
a două silabe de respiraţii

e încă devreme
timpul semnează convenţii
şi-n prag de sărbători

poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă

în zori oraşul este cel mai vulnerabil
copacii ating cerul
vântul împrăştie
mormane de frunze
vise înfipte în glie

se va lăsa ceaţa
ploile îmi vor curge pe piept
sufletul va desfrunzi decadent
voi regăsi singurătatea efemeră
nopţile cu armonii distilate

umbre violacee vor scrie un curcubeu
cu arta de a saliva cuvinte
îmi vei dărui clipe cu ferigi la urechi
dinspre sufletul tău vor aburi nopţi
cai cu pinteni înfipţi în dragostea cât o câmpie
care se scutură de ciulini

coama vântului şterge obrajii oraşului

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în doi

Am amorţit
tot aşteptând să se declanşeze ceva,
nopţile s-au confundat
în una singură, polară,
dragostea noastră s-a închis
într-o casetă micuţă,
uluitor
de frumoasă în predictibilitatea ei.

Te privesc dormind acum, tremuri şi
zici ceva neinteligibil,
te-ntorci spre mine şi
mă strângi de mână
şi eşti aşa vulnerabil
că mă-ntreb cum o să fac
să nu te rănesc vreodată,

e aşa bine aici cu tine,
să pornim
globul disco

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Mă provoacă Destinul la o partidă de
şah, a ales negrele, fiindcă ştie că la final
voi vedea negru în faţa ochilor
La toate nebuniile mele (sunt imbatabil
la jocul de nebuni), răspunde princiar
prin defilări de cai, mă ameninţă cu un şah
prin deschidere de nenorociri,
aparent suportabile,
pionii mei se leagă mai greu, ai lui au
deschis prima breşă pe flancul stâng,
din start mai vulnerabil, schimb turnul
singurătăţii, crezând că voi simplifica
finalul, pierd material, ancestral, ideal,
colosal, n-am încotro, trebuie să cedez,
dar aşa, de-al dracului, provoc Destinul
la o partidă de zaruri, măcar să pot
da vina pe lipsa mea de noroc...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!