vulnerabil

Să ştii doar tu

Să-ţi fac pe plac doar eu, doar ţie,
Să-mi spui ce simţi doar tu, doar mie,
Să vezi că vreau doar un sărut,
Pentru asta ştiu că sunt născut.

Să te privesc doar eu, pe tine,
Să te gândeşti doar tu la mine,
Să avem ce n-am avut,
Crezând în noi eu am crescut.

Să ştiu de ce mă simt aşa,
Acest fior... magia ta,
Cu toţi sunt dur, de-orice capabil
Şi-n faţa ta sunt vulnerabil.

Să ştii de ce n-aş renunţa,
Să vezi de ce nu aş uita,
Să ştiu c-ai vrut ce s-a-ntâmplat,
Tu m-ai ales, tu m-ai schimbat.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

Se-ntunecă cerul a furtună,
iar norii şoptesc scântei îmbufnate.
I-atâta praf în aerul fierbinte,
incontestabil, nestatornicul vânt
iubeşte încă.

Frunze însetate,
libertatea o dansează în moarte.
Doar una-ngălbenită,
şi de-aşteptare zăpăcită
a luat-o-n sus, în căutarea ploii.

Naive turturele, de zbucium speriate
s-au zgribulit, inghesuind pe-o cracă.
Plopule, hai... ce atâta jale
doar nu e prima dată
când vara o să treacă!

Diamante-ngheţate
grăbesc spre pământ în ropot de aplauze.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feng-shui

n-am fost în stare să te strâng mai mult
în braţe
ţi-am spus
pune-mi muzica aceea care mă adoarme
de fiecare dată când ne despărţim
nu vreau să-mi scrii numărul de telefon pe vreun şerveţel parfumat
să crezi că voi suna aşa cum crezi în vise
indiferentă la fusul orar
iubirea ta mă face vulnerabil şi important
îi spun soarelui
soare
nu mai fi soare
iar soarele mă înjură în dialectul napoletan
fac acele semne obscene cu care şi diavolul ar intra
în pământ
de ruşine
întorc capul până când egoismul mai face
o victimă
lumea
zâmbeşte la glumele nesărate

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-i cu asta?

E iar potop... alunecă pământul...
oamenii aleargă năuci
să-şi împlininească dorurile,
fiindu-le teamă că nu mai apucă să guste
mult râvnitele
plăceri lumeşti, în haosul ce răsare peste tot,
privesc neputincioşi cum se duce totul de râpă,
cum speranţele lor de trăinicie a fumului
sunt spulberate şi zădărnicite
de Cel Nevăzut, dar simţit şi recunoscut fie şi numai subconştient şi de ultimul necredincios.
Arde lumea, iar dansului focului îi scapă duhul din braţe,
nereuşind să-l mistuie, pentru că a fost gândit să fie indestructibil
şi atunci, se mulţumeşte numai cu trupul atât de fragil, atât de
vulnerabil.
E iar potop... alunecă pământul...
alergăm năuci,
pentr-o gură de aer,
dar nici de data asta
nu catadicsim să pricepem
NIMIC...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te privesc printre degete, Versuri: Cristian Harhătă

Te privesc printre degete
Ca un copil ce zăreşte marea
Mie şi frică, mie şi sete
Că mă va ucide sarea

Din adâncurile tale
Uneori ai scos la mal
Câte o scoică moale
Argintie, sidefie pal

Îţi arăţi frumuseţea,
Doar atunci când eşti fragilă,
Şi din caracter nobleţea
O-mpleteşti cu iubire şi cu milă

Sunt vulnerabil în faţa ta
Şi fac un pas înapoi
Cu tandreţe te-aş curta,
Dar nu e timp pentru noi

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (14 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile paradoxale

Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse.
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi.
Caută succesul, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.

Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest şi sincer, oricum.

Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte.
Gândeşte în stil mare, oricum.

Oamenii îi favorizează pe perdanţi, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câţiva perdanţi, oricum.

[...] Citeşte tot

poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Muza mea stă la colţul străzii
şi oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.

Muza mea e călugăriţă
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.

Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.

Muza mea e bătrână
mă ceartă

[...] Citeşte tot

poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci paradoxale

Oamenii sunt lipsiţi de logica şi de recunoştiţă, şi sunt egoişti.
Oricum, iubeşte-i.

Dacă le faci bine, te vor acuza de egoiste motive ulterioare.
Oricum, săvârşeşte fapte bune.

Dacă ai succes, te vei pricopsi cu falşi prieteni şi cu duşmani adevăraţi.
Oricum, continuă să lupţi pentru succes.

Binele pe care îl faci astăzi, mâine va fi uitat.
Oricum, fă bine.

Onestitatea şi francheţea te fac vulnerabil.
Oricum, fii deschis şi onest.

Oamenii cu idei mari pot fi ucişi de oameni cu minţi mici.
Oricum, dacă tot e să gândeşti, gandeşte în stil mare.

Oamenii profită de fraieri, dar urmează întotdeauna învingătorii.
Oricum, bate-te şi pentru câţiva fraieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Kent M. Keith (1968), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În întâmpinarea muzei

moto:
Îmi place şi mie siesta
Luleua, cafeaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din oraşul acesta!
---------------------------------

Nu te duce astăzi nicăieri
Stai acas' că vine muza
Singură şi fără călăuza
Ce-a plecat spre Babilon, de ieri

Dac-o-ntâmpini în fiord
Ai onoarea, primul pas
Ca busola, acul de compas
Îndreptat întruna către nord

Fiecare noapte aurora
Te invită pururi să citeşti
Clasicii pe care nu-i iubeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah şi mat pe-un repurtat

Iar mi-am uitat coroana-n
regat de nesupuşi
mi-e trena răsfirată
pe-un gând amnistiat
voi sta cu demnitate
la masa lui Brâncuşi
ironizând misterul
vădit pe-un "şah şi mat".

Muşcând uşor din buze
când regele ieşea
corespondând prin viciu
c-o logică defunctă
strategic structurat
bravând reguli sadea
pierdeai partida-n fugă
secundă cu secundă.

Schimbam pioni şi ture
c-un "pat" ţineai remiza

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!