Epigrame despre unirea de la 1859

Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutaţi. Pentru rezultate care includ toţi termenii, se poate efectua o căutare strictă.

Rezultate pentru unirea de la 1859 în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Unirea Ţărilor Române
Durează-n veacuri ca o stâncă,
Dar o durere grea rămâne:
Că dezbinarea ne mănâncă!

Ne-a miluit cândva Dumnezeirea
Cu oameni mari ce-au făurit Unirea,
Iar astăzi, ne găseşte sărbătoarea,
Cu oameni mici ce-ncearcă dezbinarea.

Unirea e puterea,
E stâncă de granit,
Prin care dezbinarea
Triumfă cu... profit.

Unirea, consfinţită-n scripte,
E şi stabilă, şi adâncă:
Ea lui îi face zile fripte,
El ei, în schimb, i le mănâncă!

Săraci dar mândri, cu ardoare,
Dorim Unirea pe vecie,
Că într-o Românie Mare,
Vom fi mai mulţi... în sărăcie!

Unirea va să se producă,
Desigur, nu-ntr-un timp record,
Ci când cădea-vor de acord
Tot racul, broasca şi o ştiucă!...

Munteni şi moldovenii cică
Au săvârşit Unirea Mică,
Dar ardelenii, cu răbdare,
Durat-au România mare!

De multă vreme, moldoveanul,
Visând unirea cu Apusul,
Dansează cu americanul...
Dar numai cum îi cântă rusul!

Cu moldovenii, de socoţi,
S-avem o ţară strămoşească,
Eu m-aş uni, dar nu cu toţi,
Ci doar cu partea femeiască!

Trăindu-ne durut sincopa,
Noi ştim c-avem amici de-acei
Ce ne-ar uni şi-n Europa...
Cu cine ar decide ei.

<< < Pagina 1 >

unirea de la 1859