Poezii despre tinde
Rezultate pentru tinde în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Floarea
Personalitatea învăluitoare
a unei flori
tinde să privească în noi
asceza unui parfum
din lumea culorii.
poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Sara Dincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Depinde de tine ce tinde
Inima să îți devină!
Cocon nesfârșit de fluturi
Nisip pentru viermii clepsidră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu lăsa tristețea
Dacă vei lăsa tristețea
Să-ți umbrească sufletul,
Îți vei pierde tinerețea,
Îți vei scurta umbletul.
Din start alungă tristețea.
N-o lăsa să odrăslească.
Îți aduce bătrânețea,
Viața tinde să sfârșească.
poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preaplinul paharului
Când preaplinul din pahar
Tinde să dea pe afară,
Viața devine coșmar,
Sufletu-începe să doară.
Stă-în puterea omului
Să îndure doar cât poate.
Preaplinul paharului
Poate să ducă la moarte.
poezie de Dumitru Delcă (8 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convergență
Fie A(n) real, să zicem
dintr-un șir indian.
Mai luăm cu falsă sfială,
o A, reală
aleasă cu socoteală.
Considerăm apoi, un pitic
Epsilon zis,
suficient de mic.
Dacă A(n) minus A,
nu poate elonga
pe Epsilon-pitic,
zicem fără tocmeală
că este potriveală,
că A(n) tinde la A
deci, se pot cununa.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rest de parfum
de femeie iubită pe ascuns
zi și noapte de amantul
cu personalitate învăluitoare
tinde să mă vrăjească
pe jos să mă tăvălească
în brațe, dacă vrei, să ne despuiem
încercând să ne acoperim cu săruturi
mai pune un disc cu rest de iubire
parfumul lasă-l liber să circule
face bine când încă ne dorim
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul zilei
Un răsărit luminos
De excepție
Ce va umple goluri
Cu spirit și măiestrie
Cu meșteșug și vigoare
Sinonim cu infinitul
Un fenomen serafic
Care se impune
De sine strălucitor
Odisee perpetuă
Departe de incidentul
Oricărui asfințit
El nu se înclină
Nici nu se pleacă
Și nu crede în sfârșit
Pentru că nu are final
Și suie și se-nalță
Tinde numai spre zenit
Ca un înger
În straie apriorice.
poezie de David Boia (8 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar și har
Mai aproape mai acum
Mai aprioric evident
Tot ce apare malefic
Să se dividă oportun
În părți egale până la zero
Ca să dispară relevant
Toate câte-s benefice
Să se amplifice la maxim
Pe criterii matematice
Exponențial sau factorial
Tu caută copile
Noi formule viabile
De tip serafic
Si pune-le ecuație
Și aplică-le adecvat
În cuantumuri elocvente
Preponderent fezabile
Concepe aranjamente
Combinări și permutări
Peste orice limită
[...] Citește tot
poezie de David Boia (8 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt în vânt
Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?
Nu știu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Și-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ți-a spus?
Nu știe încă de cuvânt
Sau știe, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >