Poezii despre tinde, pagina 2
Verde
O, dulce cantec, asurzit de vreme,
Poarta-ma lin spre ale lui poeme.
Incanta-mi auzul cu dulci asonante,
Distruge-mi uratul, desarte sperante...
Inalta-ma usor, albeste-mi aripa,
A carei greutate ii striveste clipa.
Atinge-mi tulpina ce tinde la verde,
O scanteie din priviri ce nu se mai pierde..
Asaza-ma, deci, pe norul de-argint,
Strecoara-mi gandirea pe al lui strans furmint.
Deschide ai mei ochi dezmierdati de-un alint,
Cuprinde si ameteste-l cu- aroma de-absint.
poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între vârste
M-am maturizat,
Nu mai sunt tentat,
Să strivesc furnici,
Doar pentru că-s mici,
Nici nu sunt în stare,
Doar pentru că-s mare,
Să socot că eu,
Pot fi Dumnezeu...
Dar percep subtil,
Că mai sunt copil,
Că mai am un dor,
De culegător,
Și mai găzdui vrere,
De-a culege mere,
De printr-o ogradă,
De pe altă stradă...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel andin
Condorul trece piscuri, văi,
Sub aripi Anzii îi cuprinde
Ascuns de a soarelui văpăi
În văl de nori care se-ntinde.
Tăcut, el să coboare tinde
Să ducă hrană la ai săi,
Condorul trece piscuri, văi,
Sub aripi Anzii îi cuprinde.
E mai puternic între găi
Și nimeni nu îl poate prinde,
Că sunt ascunse a lui căi
Și nici andinii nu-l pot vinde.
Condorul trece piscuri, văi.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel îndrăgostit
Cel îndrăgostit temelnic,
Doarme numai pe apucate
În rest trăiește cu insomnia,
Alteori el își poartă haloul,
Aidoma lunii în vogă prin ceață
Ca să-și dezvolte nimbul în zori,
Dimineața el apare transpus
Cu cearcăne la persoana întâi
În proporție de unu la unu,
Iubirea lui se poartă și ea cu aură
După modelul soarelui la zenit,
Așa deghizată euforic transcende
În caz extrem de forță expansivă
Iubirea lui tinde să devină quasar,
Atunci trăiește prezentul înflăcărat
Atingând sus maximul de lumină.
poezie de David Boia (2 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matematică (!?)
adun gânduri la zâmbete
adun și scad colesterolul
mă înfior ce-mi plac radicalii
numai în matematică (!?)
graficul funcției tinde spre zero
făuritor de nulități de toate tipurile
un u plus un u fac întotdeauna doi
mai scad un sentiment
incitator exponențial dacă scrii
cu aripi o ecuație și-un poem
cu tâlc balanța se-nclină
încep să scad îmbrățișările
un zâmbet umblă pe drum în drum
spre grafic adun norii
e matematică sau tram
vai (!?) fără cai
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul Soare
Speranța-i că voi tineri nu va-ți pierdut
Prin jungla sălbatecă de afară...
Fugiți de umilirea cea amară,
Din truda voastră făuriți-vă avut!
Lăcașul cel mai sfânt vă este-n țară
Unde ale voastre mame v-au crescut;
Așteaptă să fiți de apărare scut
Și-n casă Noul Soare să răsară.
Și dacă veți fi de rele-mpovărați
Să curgă lacrimi Dunărea Albastră,
Să nu disperați, cu toții sunteți frați!
Rădăcina vă tinde către mare
Înfiptă-n inimi sacre de Carpați
Și nu vă poate smulge vântul tare!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copac cu crengile uscate
Întunericul se lasă,
Și sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.
Doar copac uscat de veacuri
Care-și mișcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu dosește un mormânt.
Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Și-o întinde tot mai mult.
Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereților ce zbor...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugare...
Vreau să cunosc gustul buzelor tale,
Vreau să mă bucur că-mi stai doar în cale,
Vreau ca să-ți fiu ce calci în picioare,
Ce vezi, ce atingi cu drag, cu ardoare...
Sunt ca un pustnic ce-și caută raiul,
Sunt ca un prunc ce-și bombăne graiul,
Ca un artist ce în ideal tinde,
Ca un cuptor ce jarul și-aprinde...
Ești obârșia vieții care m-adapă,
În fața furtunii ești sinceră pleoapă,
Ești pană desprinsă din castul etern,
Idolniță-n care iubire ți-aștern!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
REFLECTII
Distinsului poet Ion CHICHERE
Clopot fragil de smaragd
Cu rezonanțe în iatacuri sfinte,
Ce revin și iar se sparg
De zidul amintirilor cuminte.
Țăran plecat din vreme la oraș
Privind opinci în vechi fotografii
Cu ochiul dur, dar și gingaș
Al îndepărtatei copilării.
Acum privind sicriul scăpătat
Pe ghețușul iernii dure,
Poetul observă că a alunecat
Și în loc de cimitir se află în pădure.
Trăind intens la cotele înalte
Luptând din greu cu viața și cu versul
E normal că sufletul se-mparte
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește în realitate
Omul născut într-o vreme
cu greul vieții în spate,
De-întuneric nu se teme.
Greul, cu binele-împarte.
Crede în lumina soarelui
când cerul e înnegurat.
Și-n bunătatea aproapelui,
chiar dacă el la înșelat.
Crede în loialitate
chiar dacă a fost trădat.
Trăiește-n realitate,
de trecut s-a lepădat.
Omul ca un mugur
tinde spre-înflorire.
Chiar dacă e singur
crede în iubire.
Dar cel mai mult el crede
în bunul Dumnezeu.
Chiar dacă nu-l vede
simte ajutorul său.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!