Poezii despre spirit, pagina 2
În spirit evanghelic
nu risipesc vorbe nu le-arunc în pustiu
cuvintele-s comoară si eu o prețuiesc
dezvolt un spirit luminos cu sentimentul viu
că numai iubind viața pot să mă sfințesc.
Cristos îmi este reazem la bine și la greu
m-a vindecat de boala cruntă nemiloasă
învățătura lui m-a ridicat mereu
din calea deznădejdii mocirloasă.
am brodat evlavioasă mirabile lumini
și am zidit în suflet fermecată iubire
m-am simțit acasă chiar și printre străini
un colț de rai e fiecare colț din amintire.
am învins și moartea cu colții ei haini
nu mă va răpune căci cred în nemurire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ținerea armei
Acest blând și plin de spirit popor,
nu-și ține arma pentru omor
Această inimă de foc și de miere
nu-și ține sabia pentru tăiere
Această privire plină de vis
nu-și ține glonțul pentru ucis
Așa cum marea cea mare, ehei,
își ține tărmurile ei
Așa cum lumina din rază
își ține un ochi
ca s-o vază
Așa cum cuvântul din vers
își ține șieși
un înțeles
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafarul
Stii, ma gandeam, acum cateva secole
ma gandeam la tine si parca am vrut sa te vad
treceam atunci din spirit in spirit,
si aveam nevoie de ceva real.
M-am nascut, real, sau aproape,
am trait, asta chiar a fost ireal,
si iata, te-am intalnit,
mi-am atins destinul.
Pot sa fiu sincer?
pai dupa secole si secole,
am pierdut logica universului,
am lasat in urma constelatiile
care imi erau ca niste frati,
am pierdut nirvana,
am tarat spiritul inapoi
pe mana asta de noroi,
ca sa te intalnesc
si....
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul neantului
Trist spirit, altădată avid de luptă dreaptă,
Speranța, ce cu pinteni te-nsuflețea în joc,
Te-a părăsit; te culcă, te culcă deci pe loc!
Biet armăsar, de-obstacol copita ți-este spartă.
Taci inimă și uită, smerește-te și iartă.
Spirit învins, năuc, borfaș bătrân, deloc
Amorul nu te-mbie, disputa e deșartă;
Adio deci suspine și cântece de harfă
O inimă haină plăcerea-aruncă-n foc.
A primăverii vrajă s-a dus ca un noroc.
Și timpul mi se scurge ca din clepsidra spartă,
Cum troienește neaua un corp prins de soroc,
Mă-nalț și văd pământul rotund pe la mijloc,
Iar adăpost nu caut, rămân bătut de soartă.
Troienilor, mă duceți în prăbușirea-naltă?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Pot doar visa sa fiu un spirit liber,
Si trupul meu eliberat sa fie,
Sa fiu busola gandurilor mele
Sa nu ma mai supun cu strasnicie.
Cui ma supun? Doar mie totdeauna,
Prin ridicari de ziduri, baricade,
Prea multe interdictii si cutume
In loc de libertate si arcade.
Voi face-n zid doar arce ogivale
Sa trec fara de teama spre senin,
Sa intalnesc sub cerul libertatii
Si om, si pom, si floare, si destin.
E-atat de scurt popasul pe pamant,
Sa nu mai zabovesc macar o clipa,
Sa-mi daruiesc ce nu mi-am daruit,
Sublimul zbor pe-a gandului aripa.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (14 iulie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi...
Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi,
Dirigui trupul care adăpostește-acum
Un ne-nfricat, eroic și prea-nțelept senior;
Ajuns să porți tu schiptrul onoarei sclipitor
Cu care-ndrumi azi Roma și rătăciții săi,
Și iar o-ntorni spre slava străvechiului ei drum -
Ție-ți vorbesc, căci nu văd într-altă parte-o rază
De-acinstei și virtuții, pierite-n lumea toată,
Nici aflu om ce face rău și se rușinează...
Ce-anume-așteaptă nu știu, nici ce cu sârg dorește
Italia, ce parcă durerea nu-și simțește,
Ea, trândavă, bătrână și înceată.
Dormi-va-n veci? și nimeni nu-și simțește,
Ah, mi-ș înfige mâna în chica ei, s-o doară!
sonet de Petrarca din Sonete, Către Cola di Rienzo (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
spirit de Crăciun -
steluțe agățate
pe tomberoane
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit rătăcit
Îl văd... după morminte se ascunde
Mă privește cu frică, curios,
Coronile de plastic aprinde
În fața crucii, devine furios.
S-a rătăcit între lumi... spirit tâmp
Acum îi ține nopții de urât
E ca un mărăcine pe un câmp,
Înconjurat de flori și omorât.
În piatra funerară de vreme bătută
I se ascunde trecutul bonlav
Va mai rămâne o vreme tăcută
Până-i va rosti, numele de sclav.
Dac-ar putea să povestească luna,
De cate ori s-a speriat de chipul lui
De ochii aceia ce căutau întruna,
Să prindă un suflet, sa fie doar al lui.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecința de scrum
Toate faptele au o consecință,
Toate actele au,
Consecință de rău,
Consecință de bine.
Focul are consecință de cald,
De scrum,
De lumină,
Apa are consecință
De viață, de curățenie,
De depărtare,
Aerul are consecință
De zbor,
De prăbușire,
De orizont,
Pământul are consecință
De hrană, de spirit,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!...
Cât timp te mai apleci, române, între ciocan și nicovală?
Trezește-i țării glasul pentru mândria sa națională!
Exiști doar în genunchi trăind printre ruine,
Iar țara sângerează și viață nu e-n tine.
De multă vreme rabzi umil și aplecat
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!
S-au stins luminile în tine și parcă ești nimic
De ce în vremea ta, române, te vrei așa de mic?
Nu ești al nimănui decât al Țării Românești,
Pământul tău natal îți cere să-l slujești;
Din ziduri prăbușite ridică această țară
Așa o cer strămoșii în vatra milenară!
Să fie țara demnă sub noua înfățișare;
A patriei cinstire mândrie și onoare!
Înțepenita piatră trezească-se odată,
Măreață Românie, să fii ce-ai fost odată!
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Viorel Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!