Poezii despre scai
Rezultate pentru scai în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Balansoarul valsează c-o umbră de om,
Veranda visează galopuri de cai,
Apusul dă foc tristei urme de pom
Și vântu-ntețește-o târâre de scai.
catren de Andrei Gădălean (8 august 2023)
Adăugat de Andrei Gădălean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineți de lut
Mi s-a prins călcâiu-n scai, când spre stele mă mânai, ca pe-o turmă de iluzii,
Macii sângerau tacit, prea târziu au înflorit, pe o mare de confuzii.
Șchiopătând, printre scaieți, numai licuricii beți, de blestemu-atâtor iele,
S-au oprit din luminat și am stat cu ei la sfat. Aveam zborul în atele.
S-a făcut târziu în noi, ca-ntr-o noapte cu strigoi și s-au încruntat copacii,
Aruncând cu verde-n sus, suspinau după apus; se hrăneau cu el toți dracii.
O bucată de-asfințit, dorul mi-a mărturisit și l-am așternut pe gleznă-
Era liniște de rai și-n câlcâiul meu și-n scai, numai cucuveaua-n beznă,
Un reqviem mai îngâna, mai murise înc-o stea, tocmai când ploua cu stele...
Vino noapte, să mai uit, diminețile de lut, când răsar printre zăbrele!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi-i pe nume!
Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici,
A ieșit un ghem de scai
Ca să caute furnici:
Uite-l acolo, uite-l ici...
Zi-i pe nume, cine-i?
Ghici!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că e iarnă, că e vară, de sesiune nu scăpăm,
Ea se ține scai de noi, nu cumva ca să o uităm!
Cine e harnic și învață, sau stând pe burtă tocește,
Nu-i e frică de sesiune, dimpotrivă, îi zâmbește!
catren de Ovidiu Kerekes (29 ianuarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul...
Soarta omului surâde,
Când îl apără tot cerul...
Răul fuge hăt departe,
Binele luându-i locul.
Asta este cu norocul,
Când se ține scai de tine.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie
Hălăduiau prin munții Bai
Hășmașe ciurde și nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire.
De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenție zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag și tarc sticlind podrage.
Mă bîlea ici, așa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hășmaș și moare.
Nemira da în giumalău
Un turcheș răspundea: rarău!
sonet de Marin Sorescu din Apă vie, apă moartă (1986)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai
Vântul adie printre crengile de liliac,
Frunzele tinere râd în soare, parfum plăcut,
Petale cad alene pe-aleile livezii
Dar pentru mine-această primăvară a trecut.
Sub merii fremătând în rai de flori
Pășesc pe-un drum de iarnă plin de scai,
Pentru că iubirea care surâdea-n april
E-o minciună pentru mine-n luna mai.
poezie de Sara Teasdale, 1884-1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste cu năbădăi
Fir-ai tu de băutură!
Te iubesc, dar cu măsură,
C-ai văzut, când mă mai superi,
Îți ard câte-o-njurătură,
Ca atunci când faci din viața-mi
Doar mister și aventură,
Cum ar fi: să dibui poarta,
Ca să intru-n bătătură,
Ori, s-ajung iar în picioare,
După orice căzătură.
Dar mi-ești dragă că, de tine,
Mă tratez cu-o murătură,
Nu te ții scai ca prostia,
Ce n-o dregi nici prin cultură.
poezie de Liviu Gogu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... ultimul plai
La limita trecerii de ultimul plai
Cu iarbă uscată de Mai și mai,
Pe calul lui galben răsare un crai,
Smucește de "frâie" și murmură "hai! "
Și-o coasă se-avântă să taie un pai...
Otava pălește umbrită de-un scai
Prin care doar vântul mai cântă, la n'ai
Chemănd sumbri nori să ude un trai...
"Văzduhul" muncește să-aducă un "vai!!! "
Și nimeni nu-i zice "Oprește-te, stai!
Lumina răsfiră un fel de "nu-i bai... "
Și spicul măreț, se scutură-n Rai.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șaua și pe cai!
Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n țară,
îți sufli în sân, îți faci semnul crucii
și-ți vine gândul să o tunzi afară.
Pe dinlăuntru simți o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
și nu mai poți spera la nicio pace.
Ochii îți zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, șaua și pe cai!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >