Poezii despre petrecere
Rezultate pentru petrecere în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
La această petrecere
Nu vreau să fiu aici singurul
Care își spune secretele
Care umple toate paharele la această petrecere,
Care împărtășește toate râsetele.
Mi-ar plăcea ca și tu
Să începi a pune câte ceva pe masă,
Lucruri care să hrănească de asemenea sufletul,
Așa cum fac eu.
În acest fel
Vom putea avea
Mai mulți
Prieteni.
poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecere
Privind felul în care fața ta
Face vid în acest loc aglomerat, aș tot sta,
Fără-a scoate-o vorbă, înfricoșat să văd cum devine
Din ce în ce mai frumoasă și pierdută pentru mine.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Oamenii stinși treceau strada.
Pe trecere! Petrecere!
Doar o țigară aprinsă sărea lasciv
la urmă în trecere...
Am stins-o!
Am stins-o de oglinda retrovizoare!
Doamne! Câtă risipă de fum
trecător... trecătoare!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecere pe trecere
Îmi trece viața, precum eu
Treceam odată prin pârâu,
Copil fiind, pe Dumnezeu
Îl suflecam până la brâu.
Examen: munții mi-au picat
Peste pârâuri, în viteză,
Iar Dumnezeu S-a apucat
Să sufle cam ca la o teză,
Unui copil ce n-a-nvățat
A trecerilor antiteză!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (29 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre obiceiuri...
Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfățișare de oameni.
Biciuiește cu fulgere pământul...
Cu foc și apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înțelege
Și nici deosebi
Vântul de șoapte,
Tăcerea de vuiet
Și noaptea de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu încetezi să te comporți în felul ăsta
Mă obișnuisem să trăiesc
Într-o căsuță înghesuit de confuzie
Și de tristețe.
Apoi, am întîlnit un Prieten
Și am început să mă cherchelesc
Și să cânt toată
Noaptea.
Confuzia și Tristețea
Au început să se obrăznicească,
Amenințându-mă cam astfel:
Dacă nu încetezi să te comporți în felul ăsta'
Cu această perpetuă petrecere
Noi
Te părăsim."
poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostire
Obosit de atâta infinire,
Se întoarce sinele în sinea lui,
În Eminescu, să se odihnească,
La noi, în storiștea strămoșească,
Unde rostul e rostit să rostuiască
Și vremile să vremuiască.
E ceva firesc, ce stă în firea firii
Și în molcoma paștere a gândirii,
În a lumii trecere,
Gândului petrecere,
Nomosul părinților,
Și sfiala sfinților,
Dragostea Fârtatului,
Tainița cuvântului,
Slove pentru ne-smintire
Cale întru nemurire.
poezie de Dorel Bîrsan (18 februarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestiri din viața mea
cu siguranță, poeții au limbile lor
și a mea a-nvățat din ce s-a chiulit
de la școlile cu ștaif;
bătăile inimii mele par să fi ieșit
cu cheia de gât, nesupravegheate
măcar de vreun frate mai mare;
la prima adolescență de dragoste
m-am întâlnit mai mult cu poezia
și poate așa s-a domesticit de atunci;
cea mai mare petrecere
am făcut-o în haine de stat,
era în pauza de masă, dintre altele;
m-a răpit un singur poet,
chiar la zece ani de prima dată;
și cel mai frumos e că așteaptă.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura are suflet
Natura are suflet: pomul, câmpia, floarea de narcisă,
Izvorul sunt viață eternă; ele vorbesc în tăcere
Despre-o fericire care nu poate fi de condei descrisă;
Nu-i nimic muritor în substanța lor, doar o petrecere
A vieții din verde înapoi în verde; o continuă migrare
De frunze de pe-un ram de-aramă pe-un ram înmugurit.
Nașterea ei întru veșnicie-i o binecuvântare
A zilelor și a nopților sub cerul rumenit
De soare și de lună, paradis și tânără mirare.
poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte-n crengi
iriși jefuiți de stele, concept antic,
gânduri-n boltă suind din frunte
o noapte între crengi, ritm romantic,
prin râpi și văi demult filozofii crunte.
iubito tu, cu coapsa atacată de iubire
vino să vedem ce mai putem face,
poate înseninăm singurătăți în lire
sau o trează pace în gura-ți rapace.
încet încearcă-te încă odată în silueta
gândului ce te reprezintă lirică trecere...
e noapte-n crengi, sublunar-și face pirueta
sfioasă în lungi axiome de petrecere.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >