Poezii despre pecete
Rezultate pentru pecete în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Istoria
Pecete este istoria
Cu mii de fețe
De la Troia
Încoace și mai încolo
E ca un cal troian
Dar din ăla de dar
Și rânchezată
Concomitent
În toate
Limbile pământului
Ea nu va face
Nicicând reverențe
De aceea haideți
S-o făurim cu fast.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caverna
Mârșăvia neputinței
Se rotește în inimă
Până când
Limba româna
Devine pecete
Pașaportului
Dintre frați.
În care parte
A cavernei
Se ascund silabele
Sistemului
Eclipsat
De-o posibilă
Urmă
De materie
Primară?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această zi... de Valentin
Această zi... de Valentin
E dintr-un calendar străin
La noi... iubirii-i e pecete
Seducătorul Dragobete.
Acel fecior român, firește,
Ce visele ni le-ncălzește
Cu-al său năucitor surâs,
Deci Valentin e doar un Fâs.
pamflet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din...viitor
Pe drum,
viitorul m-a primit
în brațele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveștile tale
cu iz de mânăstire
linișteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuși Dumnezeu
ne-a mângâiat
creștetul
a mulțumire.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mângâiat-ai auzul
cu versul Tău azi...
un vers reșoptit
de vânt unei frunze,
ce-n aer, și-n apă,
în cuget, și-n buze
tresaltă-n fiorul
pe care-l înalți...
și iarăși cu tremur
se poartă pe inimi
- o sfântă pecete
de joc și visare
de a gândului taină
o-mbracă în Soare
poezie de Elena Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ia-mi acele buzișoare [Take, O, take those lips away]
Ia-mi acele buzișoare
Ce-au mințit fără sfială;
Și-acei ochi, ca zorii care
Dimineața o înșală!
Doar de-al meu sărut mi-e sete
Adu-mi sărutarea dusă;
Pe iubire o pecete
Ce zadarnic a fost pusă!
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tămâie de heruvimi
Pășesc singur cu teamă
Să nu te trezesc,
Si nu te găsesc pe laviță,
Am uitat să uit si innebunenesc...
Ai plecat pe o stea
Pe un cer dor
Din noaptea mea
În șemineul umbrelor,
Rătăcit în scântei
Imprăstiat de un vătrai
Rămas pecete pe ceara inimi
Cu buzele tămâiate de heruvimi..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cină
seara ne așezăm
împrejurul meselor
ființe blajine și prăfuite
cu buze palide
împărțind firmiturile zilei
în porții egale
fiecare farfurfie
trece din mână în mână
ca o pecete a sărăciei
sigilându-ne
renunțarea
cel mai flămând
rămâne ultimul
să-și savureze în tihnă
dumicații
și prăbușirea.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vătrai venin
Redus la tăcere de un cui de gând
Privesc lumea cu gust rânced..
Scaunul îmi este de piatră
Un foc ce arde intr-o vatră
Si un vătrăi ce mie pecete
Imi arde trăiri pe tâmple
Lăsând in urmă catacombe
Pline de șerpi și hidre..
Mă las invăluit cu plăcere
Veninul e si moarte si putere
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas ocolit
Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu șoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
și atât spațiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.
Drumul gâfâie în praf neștiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-și licurici,
numai pe unde au mai trecut pașii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanțe arămii.
poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >