Poezii despre pecete, pagina 2
Rugăciune (variantă)
Mă înclin cu sufletul
Și fac o plecăciune,
Cum sânul meu ia forma
Cupei mâinii tale,
In care-am pus in taina
Un sarut
Ca pe-o pecete
De iubire,
Și-n gândul meu
Cel răvășit,
Am să rostesc o rugăciune,
Umilă,
Am să rog Cerul,
Să-mi dea să gust nectarul,
În care a picurat doi stropi
Din chipul tău,
De atâta sete,
Promit ca
Până la fund,
Voi bea paharul.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb de noapte
Valuri concentrice de parfum
Simfonie de petale aurii
E tot galben,
Dar nu de-ajuns.
Am închis sărutul fără pecete.
Prin mâini străine,
E verde,
Dar nu de-ajuns.
Cald, gust metalic,
Durere halucinogenă,
E roșu,
Dar nu de-ajuns.
Umbriți de gene ondulate
În lacrimi de sare
Tot albastru,
Dar nu de-ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
din aer și apă haosul
coboară în strada bolnavă
surghiunită de nesomnul nopților albastre,
luminată de licuricii atrași de stele
ca de insule fierbinți într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina alungă visele
ce ne ucid amintirile cu parfumul florilor,
efemeride asaltează vinovate moartea clipei,
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru Dragobete
Măi băiete, măi băiete,
Tânăr și frumos tu ești,
Treci diseară pe la fete
Să le-ndrugi că le iubești,
La români e Dragobete,
Te îndemn să îndrăznești
Măi băiete, măi băiete
Tânăr și frumos tu ești...
Pune prin sărut pecete,
Fetele să cucerești,
Totul rămână-n secrete
Mâine de le părăsești
Măi băiete, măi băiete...
rondel de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Te-aștept cu gând de ploaie și de dor,
te-aștept cu lacrimi blânde de izvor,
să-ți fiu iubire albă-n cânt de seară,
să-ți fiu pecete de uitare-n ceară.
Te-aștept pierdută pe cărări de Vis,
te-aștept lumină sfântă-n Paradis
să-ți fiu căderea florilor în cale,
să-ți fiu în glasul tău șoptit agale.
Te-aștept cu fir de busuioc în păr
te-aștept cu taina dragostei din măr
să-ți fiu o stea în noaptea de tăcere,
să-ți fiu mister în ochi și mângâiere.
poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Univers de taine
E-un Univers de taine și secrete
Acel ce poartă chip de om în astă lume,
Trecut îndepărtat și-a pus pecete
Pe întregul său. De ce? Nu știm anume.
Cu fiecare veac descoperim
Noi, alte fapte neștiute încă
Și-n tainele ce astfel le găsim,
E-o înțelepciune simplă și adâncă.
Purtăm în noi, noian de întrebări,
În căutări ce nu pot fi de-ajuns,
Iar ceea ce apar ca întâmplări,
E-un neașteptat și căutat răspuns.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochii tăi ...
Din ochii tăi albaștri, de azur,
Ca peruzeaua fără de cusur,
Curg două lacrimi, dalbe mărgărite,
Ce pe obraz rămas-au împietrite.
Le-adun în mâini și tandru le mângâi,
Pecete pun sărutul meu dintâi
Și se preschimbă-n pulbere de stea,
Cu-albastrele sclipiri de peruzea.
Deschid căușul palmei, ele-n zbor,
Ca fluturii se pierd în zări și mor,
Iar eu rămân, privind în palma mea,
Visând sclipirea lor de peruzea.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea nopții de mătase
Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios
Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!
Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare
Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun...
Împletești și sus, în ceruri,
Pentru sfinți vreun cozonac?
Și-i prepari gustoase feluri
Unui Domn cu sânge dac?
Azi, în casa ta-i lumină
Și-n covata cea străveche,
Îngerii ți-au pus făină
Să ne-o lași nouă pecete.
Niște fulgi se joacă-ntruna
Prin grădina ta muncită,
Iar în suflet zace huma
Și te-aș vrea aici, bunică!
Sania zglobie zboară
Și e noaptea de Crăciun,
Într-o strachină de ceară
Se coc amintiri-uium...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune de grădină
Decît orișice lumină
mult mai rodnică e taina.
Dacă vrei, visul să-ți vină,
peste nud întinde haina.
Chiar trecutul să ți-l pui
sub pecete. Te ferește
să-l descoperi, să-l descui,
dacă vrei ca să-ți rodească.
E aceasta o firească
' nțelepciune de grădină.
Ce ne-nvață pomul sfînt?
Cine are în adînc
pe la morți vreo rădăcină,
să și-o țină sub pămînt,
neatinsă de lumină.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!