palat

Acolo

Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi

dar eternitatea e pentru proşti
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30

ascult gramofonul, tu te apropii
desculţă ca o fantomă de palat,
de palat veneţian în care ne-am
iubit şi ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneţia,
Acolo am şi murit.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernarea Boc

Tot guvernu-i blestemat,
N-are niciun diplomat,
Tot poporu-i răsculat
Pe pitic şi pe palat,
Prim-ministru ne-a uimit,
Nu-i un om mai potolit,
În politică-i prea mic,
Nu ne-ajută cu nimic,
Avem griji, multe nevoi,
Ce îi pasă lui de noi,
Părinţii lui, oameni de sapă;
El vrea să ne bage-n groapă!
Peste tot este hulit,
Fiindcă ne-a nenorocit,
Şeful de stat iese la joc,
Printre legi îşi face loc,
Are consultanţi vicleni
În Palat la Cotroceni,
Minciuni scruntate am ascultat,
Doamne, de ce-am fi votat?

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea înfruntare

Pe-un tărâm neştiut, se afla o comoară,
Pe-o comoară, se afla o Fată-Fecioară
Singura Fată-Fecioară.

Nu cunoscuse privirile acelor ce-o vor,
Nici atunci când lunecase în visele lor,
Singura Fată-Fecioară.

Trăia în Palat de sticlă rotundă,
Unde nici dor n-a putut să pătrundă,
Singura Fată-Fecioară.

Nici ierburi, nici gâze rodind din păcat
Nu putură
Sămânţa iubirii s-o lase-n Palat,
Să turbure liniştea pură
A singurei Fete-Fecioară.

Pe-un tărâm neştiut, se afla o comoară,
Pe-o comoară, se afla o Fată-Fecioară,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea-i ca un palat
În care când ai intrat
Eşti un rege inspirat
Şi un rob adevărat.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

Azi am văzut un vultur pe palat,
Ţinea în gheare-un craniu de-mpărat,
Şi întreba: "De ce n-aud trompete?
Şi tobele, de ce nu bat?"

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la Palat când dau ocol,
Să-l văd acolo pe nebun,
Constat că regele e gol...
De capul lui nici nu mai spun!

catren de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu, II

Regele vorbea în sala tronului.
Şambelanul îşi încerca norocul.
Sub tron o virgulă elegantă
roşie ca focul.
Pe când regele rostea ultimele silabe
regina umbla prin palat
în patru labe
izbind în uşi
cu ciocul.

poezie celebră de Virgil Teodorescu din Blănurile oceanelor şi alte poeme (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă imperfecţiunii

Nu voi elogia imperfecţiunea,
Dar nici pe verişoara ei, perfecţiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiţi,
Suflet curat, deşi este la căutare,
Ai două urechi şi o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăieşte,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, fereşte.
Admir poeţii care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecţiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Ţara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greşeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul şi tatăl s-au despărţit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde şi astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ca o ruină eşti, ce nu dă adăpost omului pe vreme rea,
Ca o uşă dosnică eşti, ce nu poate împiedica vântul şi furtuna;
Ca un palat eşti, despuiat şi jefuit de tâlhari.
Ca o cursă eşti, ascunsă mişeleşte vederii;
Ca o amuletă eşti, ce nu e în stare să-l apere pe om;
Ca o sandală eşti, ce roade piciorul drumeţului!

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia [Venice]

Marmură şi apă, totu-i liniştit,
Nu se-aud potcoave, roţi n-au răsunat;
Oraş ca un nufăr, mai mult oglindit,
Cu acoperişuri, ziduri de palat,
Ape fără viaţă, tremurând şoptit,
Ce mustrarea ierbii nu au îndurat;
Oraş ce oftează, trist, neobosit,
Care de el însuşi pare înstrăinat.

poezie de Arthur Symons, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!