Poezii despre palat, pagina 2
Veneția [Venice]
Marmură și apă, totu-i liniștit,
Nu se-aud potcoave, roți n-au răsunat;
Oraș ca un nufăr, mai mult oglindit,
Cu acoperișuri, ziduri de palat,
Ape fără viață, tremurând șoptit,
Ce mustrarea ierbii nu au îndurat;
Oraș ce oftează, trist, neobosit,
Care de el însuși pare înstrăinat.
poezie de Arthur Symons, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinții uitării
Când ploile nu mai au nume,
Umbrelele n-au nici un rost
Iubesc, urăsc și nu pot spune
Ce am simțit când tu n-ai fost.
Din mintea mea nu ai plecat,
Ți-am construit chiar și un palat,
Din marmură sânge și flori,
Sa simți și tu uneori,
Dinții uitării...
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciferarea legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieții mele și vieții lui "Sunt".
În teritoriul ochiului meu violent,
îți ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.
Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
și în fiori...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciferarea legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieții mele și vieții lui "Sunt".
În teritoriul ochiului meu violent,
îți ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.
Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
și în fiori.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liviu Dragnea, către guvernul său
Dragul meu guvern frumos,
eu te-am pus, eu te-am dat jos,
că nu-mi mai ești de folos.
Eu te-am băgat, eu te scot.
Să te suport numai pot.
Eu te-am numit, te-am instalat,
pe parcurs, tu mai trădat.
Cu ai mei confrați din ceată,
cu moțiunea aprobată,
Cu tot riscul asumat
te voi scoate din palat.
De tine m-am săturat,
că n-ai jucat cum ți-am cântat.
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Liviu Dragnea
Ninsori
Ninge, copile,
nouri spumoși
deapănă basme
cu eschimoși.
Zâna Zăpezii
atinge-un ghețar,
ghețarul devine
palat de cleștar.
Ninge agale,
ninge șoptit,
fulgii par semne
de infinit...
O pușcă atinge
vrăjitul cleștar,
palatul devine
din nou ghețar.
poezie de N. Petrescu-Redi (2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea ta
Vocea ta e mai mult un ecou
Lunecând spre o ultimă oră,
O săgeată de dor incoloră,
Așteptând într-un colț de tablou.
Vocea ta e mai mult o derută
Ce mă-ndeamnă să stau și să plec,
Semnătură în alb pe un cec,
Însă știm că nu mai ajută.
Ochii tăi, un palat de cleștar,
Nu se cade să-ncerc să ajung,
Un gând trist ce se năruie ciung,
Undeva, cu aripi de Icar.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneția
Apă, marmură și tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roți sau de potcoave;
Oraș nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereți de palat și-acoperișuri ca niște etrave.
În apele sterpe și-n neclintirea minerală
Lipsește reproșul unui fir de iarbă, nici lotuși nu-s;
Oraș fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuși, sieși îndeajuns.
poezie de Arthur Symons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te las
Te las... să-ți fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric și e gol
În casă singur dai ocol
Nu ai știut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Și de umbritele poteci
Din râsul meu nevinovat
Nu ai știut sa faci palat
Și candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină
Te las... să-ți fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Și dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viața ta.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca doi copii ai mării
Ești un pescăruș de mare
ce-și ia zborul de pe mal,
până-n depărtata zare,
înfruntând val după val.
Sau ești sirenă de mare
ce-înoată până la mal,
ca să-și găsească iubitul,
să-l ducă, cu ea pe val.
Și ca doi copii ai mării,
legănându-se pe val,
se vor pierde-n largul zării,
depărtându-se de mal.
Fericiți vor fi în mare
ca-într-un palat de cleștar,
în lumina de la soare
vor fi ca un chihlimbar.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!