Poezii despre lumina diminetii
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru lumina diminetii în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
În lumina blândă a dimineții
În lumina blândă a dimineții,
Tu-ți bei cafeaua-n pragul vieții,
Și sufletul tău ți-l deschizi,
Ca soarele să oblojească răni de nedescris.
Tu vrei să-nchizi acele răni,
De-ai fi tu singur printre ei,
Dar lumea nu-i făcută pentru unul,
Ci pentru oameni cu suflet colorat.
Depinde doar de noi ce vom purta,
Ce armonie de culori alegem,
Pentru ca sufletul din noi să lege,
O rană ce o credeam de nevindecat.
Și în lumina blândă a dimineții,
O rană veche se închide,
De lași în urmă suflet negru,
Și-nbraci frumoasa zi ce se ridică,
Stând la cafea în pragul dimineții.
poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină din lumină
În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat.
Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.
Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemișcat. Înălțat și frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sub ochii blânzi ai dimineții
îți pun lumina
colier la gât...
poezie de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde cântecul dimineții face pui
fumătorul de pipă
ți-a trimis
un pescăruș din vis
pe care să-l porți în inima ta
acolo unde cântecul dimineții face pui
dimineața aceasta, de Sfântul Ilie
mă vizitează 1001 de cântece
cel mai mult revine însă unul
care începe cu versul
Diseară să nu m-aștepți
În lumina cântului
Lângă casa visului
Zboară pescăruși-n cercuri
Pe spirala gândului
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
bat la poarta diminetii
smulg ganduri si le lepad din mine
fac o curatenie generala in interior
fiecare pata sta prinsa de
suflet
cu pioneze
vreau sa extirp orice pacat
insa doar tu Doamne poti
sa-mi stergi din suflet
tot intunericul
te rog Doamne
adu lumina ta peste
sufletul meu.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era zefirul dimineții ?! ...
Dormeam în șura mea de paie.
În piept se zbătea un oftat,
Când răsuflarea mi se taie
De-un cald și dulce sărutat.
Era zefirul dimineții,
Ce se mlădie 'naripat,
Sau șoapta de iubire-a vieții,
Ce-n vise m-a străfulgerat?!
Orice-ar fi fost, de bună seamă,
Trezit-a-n mine dulci plăceri,
Ce toate-ntr-un ison mă cheamă
Să caut tandre dezmierdări.
Era zefirul dimineții,
Ce mă trezea-n parfum de tei,
Sau e iubirea tinereții,
Care m-a prins în mreaja ei?!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pragul dimineții
Cu soarele în suflet
În fiece moment
În pragul dimineții
Cântă un poet.
Tu îi ești aproape
Cu raze de cuvinte
Încât lumina ta
Iubirea i-o aprinde.
Izvorul care curge
În lume valuri, valuri,
Aduce-n dânsul doruri,
Virtute, idealuri.
Parfumul primăverii
Se răspândește-n voi,
Trăinicia pietrei
Râde cu buze moi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toporașul
Firavul meu toporaș
Mititel și drăgălaș
Ai apărut în grădină
Cu a ta petală fină.
În lumina dimineții
Și sfidând fiorul ceții
Ai adus strop de culoare
Tu plăpânda mea floare.
poezie pentru copii de Alina-Georgiana Drosu (22 martie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tele-zie
patos proletar versificator
o umbră digitală de apus solitar
solidaritatea mecanicilor însuflețite
pe asfaltul înalt al iluziilor
pas cu pas lumina dimineții
descoperirea unor ființe vagi și vorbărețe
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să mergi pe urme șterse
Nu mai e nimic de făcut situației,
timpul trece și nu se leagă de prezent,
mândria abia se ridică din genunchi
pe când seva înverzeșe în muguri.
Cum să mergi pe urme șterse
cu pașii prinzând creasta munților
pe cărări înzăpezite de somn
spre lăcașul unui suflet stingher
ce a învățat să respire aerul
din ceața de pe vârful brazilor falnici.
Asculti foșnetul sălbatic al pădurilor,
noaptea alunecă în văile abrupte
odată cu întunericul destrămat
și pune în loc lumina dimineții reci.
Privirea o pierd în plasa verde a dimineții,
cum arde magneziul din clipele vieții
cu albe sclipiri orbitoare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >