Poezii despre lumina diminetii, pagina 2
Seninul florilor
Într-un fior al dimineții zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...
Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o șoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...
Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineți,
Imi țes credința firelor vieți,
Croiesc seninul florilor de meri...
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet lumina
Aș vrea să pot vindeca
Suflete strivite
Împărtășindu-le din sfânta taină-a vieții
Să pot aduce geană de sperantă
În palida splendoare-a dimineții...
Aș vrea să pot aduce-n dar
Lumină
Celor ce-n neguri bâjbâie orbește
Găsind oriunde și oricui
Umbră de vină
Purtându-se ca orice om... lumește...
Aș vrea să pot să darui
Mângâiere
Doar liniște si-n suflet impăcare
Zâmbet de-azur senin
Și armonie
Din gând curat trimit raze de soare...
poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupt
rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant
nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie
sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece
poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina lui Hristos
Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
și sărbătorile sfintelor Paști,
vor fi înșirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinței,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai așa, întreaga viață ne va fi
o primăvară cu soare și cer senin.
Hristos a înviat!
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lumină
o lumină mușcată de fluturi
îmi cade pe gânduri,
mâinile se pierd adormite-n poală.
neimportantă e ceața dimineții,
nici mirosul cafelei umplut cu iluzii,
sau minutul nemângâiat al tăcerii din frunze.
într-o strofă naufragiată
sunt azvârlită din întreg,
în rama unei pleoape ovale,
cu rochia mea croită-n albastru
unde culorile fug aprinse de emoții.
și-un răspuns nechemat
se așază-n privire.
e o alegere, dintre copacii fără frunze
și forma perisabilă a unui zâmbet risipit în vânt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mierlei
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineții,
O boare mișcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vișin ușor fiorul vieții
Și soarele îmbracă o zi în haină nouă.
În raiul vișiniu au legat firul tandreții
Cu calde-mbrățișări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineții,
O boare mișcă frunza muiată-n stropi de rouă.
Duioase alinări înving urmele tristeții,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseții,
Se bucură-mpreună de-o vișină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nod 32
Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungește umbra după pomi,
cum omul după om se prelungește,
cum zidul dimineții lent se năruiește,
și cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seve de lumină
Este o întâmplare păstrată în memorie
cum o comoară ascunsă în pământ
unde apele scot flăcări din valuri,
de noaptea foșnește pe cărări
cu semne bătrâne pe urme.
Cad meteoriți peste păduri de argint,
se scaldă lumina în aura dimineții,
roua fuge înainte de sosirea albinelor
și surprinse florile privesc în oglindă
cu dragostea iradiind în culori
dragoste vibrând în inimi.
Vara urcă prin spirale de suflet
și se înfășoară în cuvinte,
de holdele capătă arome și se coc
în seve de lumină,
în arșița căldurii din cuptorul lui iulie,
fructele devin dulci și zemoase
din trupul pământului.
Ca într-un sipet de aur
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei trei Magi de la Răsărit
Eu aduc tămâie. Numele meu e Gaspar.
Am devenit înțelept urmând Steaua Divină.
Declar: iubirea-i imensă, viața un frumos dar.
Dumnezeu există. Din beznă-a făcut lumină.
Eu sunt Melchior. Aduc mir parfumat.
Dumnezeu există. E lumina care-învie-n zori.
Din noroi răsar cele mai mai frumoase flori.
Întotdeauna-n plăceri tristețea-și face pat.
Eu sunt Baltazar. Aduc giuvaiere-n dar.
Vă asigur că Dumnezeu există.
Știu asta de la raza sfântă și plină de har
Strălucind pe crucea Morții, într-o zi tristă.
Baltazar, Melchior, Gaspar, ssst, liniște deplină:
Iubirea triumfă în veselia dimineții.
Isus renaște și din haos face lumină.
El poartă pe frunte coroana Vieții.
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul român
În răcoarea dimineții,
Țăranul român
Dă binețe vieții
Și are gândul bun.
Pe față el se spală
Cu ploaia de lumină,
Care a dat năvală
Pe câmp și în grădină.
Bobițele de rouă
Setea îi adapă.
Se-așterne o zi nouă,
Munca stă să-ceapă.
În arșiță și-n vânt
Trudește ziua toată,
Să scoată din pământ
Recoltă mai bogată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!