glod

Eu nu renunţ

Motto: Reacţia Monicăi Babuc după ce a fost învinsă la Ialoveni de candidatul ACUM

nu-l tăvăli prin glod pe Radu Gir
cu behăit de oaie proastă
ci bagă-te-napoi în casta
cu-albastru fon şi trandafir.

nu te uita la mine ca la porc
ci du-te la stăpânul peste orc
transmite-i că în van vă străduiţi
oricum sunteţi şi fiare şi bandiţi

c-ai fost ministru, uite nu mă mir
mă mir că-l pomeneşti pe Radu Gir
poetul care vă urăşte chiar şi mort
cu tot partidul vostru de resort

cu toate miliardele spălate
în lacrimi, şi acelea tot furate
să nu mai pomeneşti de Radu Gir

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purcelul

Stă purcelul jos în paie:
"Sunt murdar. Murdar de tot.
Trebuie să-mi fac o baie"
Şi s-a dus s-o facă-n glod.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne,
nu Ţi-am cerut nimic,
nicicând.
Tu ştii, doar Tu
poţi şti
cât îmi va fi zborul
pe ape şi glod.
Şi dac-ar fi să-Ţi cer ceva,
ştii ce ţi-aş cere?
Să nu-mi ucizi pescăruşii
în albă ziua Ta!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşafodul

rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viaţă
se întoarce înspre dimineaţă,
din exiluri îmbibate cu exod

ani la rând, l-am tot şi tot primit
totdeauna stam cu uşile deschise
ca venind să-mi tălmăcească nişte vise
care-n lipsa lui m-au prididit

ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparţine, şi prin care Univers

el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
şi cântare de cocoş din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supus

Ploaia a spus vântului, " Porneşte-ţi turbina,
Tu împingi, eu bombardez din nori."

Au lovit cu-atâta furie grădina,
Încât sub genunchii lor necruţători
Florile, deşi-n viaţă, şi-au aplecat în glod tulpina.

Eu astăzi ştiu cum s-au simţit acele flori.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire...

Un trai de zăbavă în van
Şi lăuntric...
Un trai la un capăt şi fad
Într-un pustnic...
Cutezanţă de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Şiraguri de glod,
Coşciug de petale, de foi,
Clişee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoţii scrutând
Prin moarte...
Iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea raului

Esti o floare a raului
Un neg, o arsura
Si gusti din mine cu manie
s-a spart doar c-o-mpunsatura

esti o floare a campului
un paradis, o palida
lumanare ce-mi sfararie-n intuneric
privind inocenta si candida

esti o floare a cerului
anarchic, tulburat
Care se-arunca-n glod puturos
Un inger din cer scapatat

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sat

în drum, o pasăre ciudată, şchioapă, legată cu o aţă
o împidică greu noroiul, să poată să plece către casă
un şoşon proptit în glod adânc, micuţ stă ţeapăn
copilul plânge îngheţat de frig, strigând cu voce disperată
e satul nostru vai şi amar, ce multe-ndură şi urlă a durere
de când aprope toţi primarii au vile şi viaţă cu avere

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog să te naşti

Purtată de lanţuri în gând
Târâtă de nori pe pământ
Minţită-nşelată mereu
Mă rog să te naşti Dumnezeu

Târâtă din lavre prin scrum
Departe pe săbii acum
Te scoală ridică-te-n glod
De carne de fiare de tot

Şi dacă-ntr-o zi voi pleca
Departe de inima ta
De oase de lacrimi în scrum
Pe veci blestemat să-ţi rămân

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Stau... şi moina cade, apă, glod...
Să nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piaţa tristă.

Oraşul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Şi porţile grele se-nchid.

Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj -
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!