efim bivol

Bivolul şi coţofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află-acum şi cei mai mici
Tot ce noi de-o viaţă ştim:
Măgurele-s dealuri mici
Ce-au dat muntele Efim!

catren de Florina Dinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biciul

Mare croitor aş fi,
De-aş avea la îndemână
Liota de hoţi!
Biciul cum ar şfichiui
Pielea lor de bivol gras
Şi tovalul din obraz.
Dar pentru-a mă ţine minte
Am un bici doar din cuvinte
Şi-am să-i flagelez cu el
U-şuu-rel!
..............................................
Punctele ţin loc de cuvinte
Cuvinte... ce nu le suportă hârtia!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul păstor

În satul de la miazăzi băiatul care are grijă de vite,
Cu picioarele goale, vine călare pe un bivol.

Prin hainele lui găurite se strecoară vântul;
Prin pălăria ruptă se strecoară stropii ploii.
Pe digul lung al râului el pare foarte, foarte departe;

Băiatul e acasă şi bivolul în grajdul lui;
Un fum negru se ridică prin acoperişul de trestie.

poezie de Lu Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legitate

Fiind satiric, lesne-i să constaţi,
După efectul celor publicate:
În ţara cu analfabeţi bogaţi
Există o prea dură legitate -

Satira, fie ea oricât de mare,
Luptând cu răul ce scufundă barca,
E tot atâta de "folositoare"
Ca-ntr-un bordel... sonete de Petrarca!

poezie de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care nu pot intelege satira si dura ironie a marelui Efim Tarlapan si care il apreciaza cu vot de [...] | Citeşte tot comentariul

Ţepeş

Cei ce-au râvnit să-i ia domnia,
Prin hicleşuguri, lui Măria
Sa Vodă Ţepeş Vlad,
N-au mai ajuns în iad...

Deşi tot mici şi tot supuşi,
Solemn, în ţeapă fost-au puşi -
Gest, al lui Vodă, de bonton,
Fiind şi ţeapa tot un... tron!

poezie de Efim Tarlapan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din două

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui antiunionist

Din nou sub semnul întrebării,
Români, ca tine, pun Unirea
Moldovei cu pământul Ţării,
Ce s-ar solda, zici, cu pieirea...

Căci Ţara e în sărăcie
Ca şi Moldova limitrofă:
Unite, ar putea să fie
O sărăcie-catastrofă.

Nu mă-nspăimântă sărăcia,
Cu munca poţi s-o lecuieşti;
Mi-i teamă, frate, de prostia
Din ambe state româneşti.

O catastrofă-ar fi, să ştii,
Dacă-am uni... două prostii!

poezie clasică de Efim Tarlapan (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 3

La cumpăna fântânii iubita văzu că nu are veşminte.
Se apropie râzând şi unghiurile adormiră într-un sărut prelung.
Dar furia poposise deja la porţile cerului.
Fulgerul alb sfâşie afumata piele de bivol şi iubita căzu în ţărână.
A întuneric. Ştiu că e timpul să mă prefac în candelă
dar mă tem să nu ard până la capăt.
Noroc că noaptea a uitat în ciutură o poală de stele.
Ridic trupul căzut şi-l aşez în jgheabul fântânii.
Presar şi cenuşă deasupra, să nu răcească.
Urlă vântul peste câmpie. Luna tremură.
Şi iubita sforăie în sicriu.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jazz

la gura peşterii pentru fanul
însetat de armonii acustice
fugit din izolarea oraşului
pierdut dincolo de munţi
peste pinii cei ursuzi
se strâng câteva note
muzicale improvizate la pian
şi saxofon
la jazz au clăpar
muzica se plimbă pe tavan
pe pereţi coboară
intră în urechile fine
acustica-i deosebită în peştera
unde au stat primii homo sapiens
care cântau jazz la un colţ de mamut
şi suflau în corn de bivol
saxofonistul trece-n prim plan
solista vocală preia ştafeta
la gura peşterii
jazzul îşi dă mâna cu geologia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!