Poezii despre efim bivol, pagina 2
Febra din ger
fuge timpul iubito
rostogolit ca o minge
peste zbaterea ochiului
ninge cu păsări tot negre
vezi, ninge
fuge secunda
cu furia unui bivol fuge
în urmă sapă gropi
cuvintele, cată
vremelnic cosciuge
trup smuls din trup
sânge altoi peste sânge
fi-mi febră, ger
martor
când menghina vieții
sufocă
mă strânge
[...] Citește tot
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îndoială
Cu-o furie-nfiorătoare și-un nesaț de om nebun
trece vântul printre scânduri,
trece ca ieșit din tun.
Nimeni nu se uită-n urmă, pelicanii ies din rânduri,
vântul geme și troznește ca un bivol în tabun.
Apele își ies din matcă, vremea se burzuluiește,
trece vântul printre muguri,
lumea-ntreagă se trezește.
Cerul scuipă foc și pară, norii fug în tăvăluguri,
Ține-mă de mână, Doamne, lângă mine te oprește!
Lângă mine însă, Doamne, numai ploaia se proptește,
mâna-mi cată în zadar,
Tu nu ești, nimeni nu este...
Cred că nu ești necesar,
dar te chem dintr-o-amintire care încă te slujește.
poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre nebunie
- poezii despre muguri
- poezii despre foc
- poezii despre artilerie
- poezii despre apă
A douăzecișiuna noapte
Am întors spatele mânios pământului
nimeni nu se mai gândea la nimeni,
nimeni nu-și mai aducea aminte de nimeni,
nimeni nu avea părere de rău despre nimeni,
nimeni nu mai făcea nimic pentru nimeni
Ca un bivol sălbatic am fugit de mine,
departe de zarva orașelor și de strigătele prietenilor,
străbăteam înălțimi de pășune să prind puteri,
să ar ogoare noi, cu sămânță nouă,
setea s-o potolesc din izvor nesecat.
Rodul meu să fie mai bun decât aurul
și ceea ce se va naște din mine
să fie mai de preț decât argintul,
iar când înălțimea adâncului se va limpezi,
odată cu zorile am să zăresc calea dreaptă
să mă întorc la mine.
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre prietenie, poezii despre oraș, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre aur sau poezii despre argint
Vorbele mamei
"Măi băiete castravete",
Spunea mama și râdea,
"S-au strâns fete cucuiete,
Ieși la joacă, nu mai sta".
"Eu mai am puțină treabă
Apoi, cât nu ești pe-aici,
O să mă întind degrabă
Și-o să pun bila pe cinci".
Seara, când veneam la masă,
Mă certa cu drag: "Got, Got,
De când ai plecat de-acasă
Ți-a crescut barba de-un cot".
Mă scuzam stând în picioare
Și-ndrugam numai minuni
Zicea mama: "Tolba-i mare
Și e plină cu minciuni".
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre mamă, poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre plată, poezii despre picioare, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
S-a culcat
fără să facă focul
lângă copacul doborât
de vântul puternic
nisipul îl pișca de față
sau de mâini la fiecare adiere
gogoloaiele de scaieți
umblau alandala prin prerie
pistolul stătea în teacă
teaca la brâu în partea dreaptă
coioții îl pândeau să adoarmă
să-i mănânce fața sau picioarele
calul fornăia de câteva minute
whisky-ul contrafăcut îi arde gâtlejul
avea o bucată de carne de bivol uscată
și o conservă mare cu fasole roșie
trebuia să aștepte ziua
la orizont se vedea fum și cenușă
micul oraș ardea după atac
vor rămâne numai pietrele
primii coioți au început să se apropie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre whisky, poezii despre somn sau poezii despre roșu
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vioară, poezii despre pian, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre roboți sau poezii despre prudență
Carusel (în loc de prolog)
Imprudent am pus culorile în morișcă
Și le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puțin, să strig la ele,
Dar și strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Și le-a târât în marele infinit al mișcării.
O pălărie de paie, uitată la cișmea,
Și plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Șterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soția lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzație de înot și întâia probă de înec
La ștrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre înot, poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre tinerețe sau poezii despre soție
Un cântec straniu și extravagant
I s-a părut că vede-un Elefant
Cântând la fluier, tolănit pe-o coastă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un răvaș de la nevastă.
"În sfârșit, realizez," a spus,
"Cum viața mea devine o năpastă!"
I s-a părut că vede-un Bivol
Deasupra șemineului de lângă pat
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era doar Nepotul lui de pe Cumnat.
"Dacă nu părăsești această casă,"-a spus,
" Chem polițiștii imediat!"
I s-a părut că vede Șarpele-cu-Clopoței
Adresându-i în grecește-o întrebare:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Mijlocul Săptămânii Viitoare.
"Un singur lucru regret," a spus,
Că nu pot sta puțin cu dânsul la taclale!"
[...] Citește tot
poezie de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre urși, poezii despre tramvaie, poezii despre săptămâni sau poezii despre sfârșit
Hibernaris
Obiceiul întoarcerii la viață e mâncatul de frunze.
Așa cum niciodată nu s-au săpat împărății în maluri
de lut, vindecarea gândului cu cenușă rece, de foi de dafin,
poate fi un început. I s-ar putea spune obiceiul pământului,
însă nu scrie nicăieri că digestia în colectiv e mai ușoară.
Universalitatea panaceelor e un concept destul de relativ,
dacă nu chiar dubios de mobil. Se lasă toamna, începem
mâncatul de frunze și scârțâitul de umeri și unsul de ochi,
Unsul Deochi, ne dezmorțim și lăsăm liberi bătrânii
voiajori numai în urmă; le înghițim fulgii bătrâni,
cum își iau ei zborul, mereu în urmă...
Noi nu mai avem genunchi pe care să putem merge.
Nu mai putem străbate timpul, din vină că perfecțiunea
am considerat-o a fi rotulele. Ni le-am scos reciproc,
sidefii, perfecte. Ni le-am găurit și le-am lăsat la uscat
le-auzeam noaptea cum ciocăne și se izbesc în vânt, una
de alta, adânc, ca niște tigve pline de os, aninate de copaci.
Ne mai dă vremea câte-un țipăt în găoacea goală,
uitată de-acum, dar începem să ne strigăm, boncăluind
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre bătrânețe
Articole culturale referitoare la efim bivol
- Epigramiști români
- Pâinea mea caldă
- „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă
- Aforismul – statuia unui gând ce se vrea nemuritor
- Cronica primei ediții a Festivalului Internațional al Aforismului de la Tecuci
Mai multe articole despre efim bivol la Blog.Citatepedia.ro »